Somn, de Radu Gyr

Somn

de Radu Gyr

Se-nchid ferestre albe prin lalele.

Adorm lăcuste de argint îngândurat.

Ciupercile se culcă sub umbrele,

și numai călțunașii-au așteptat

să vină seara, ca să-și pună pinteni

la micii lor conduri voievodali

și să colinde parcurile, sprinteni,

schimbați cu toții-n fluturi vesperali.

De-acum luna – pasăre măiastră-

s-a coborât să doarmă în cais...

E ceasul când păpușile din vis

ies, lunecând, din casă, la fereastră,

se prind în horă albă prin sulfină

și văd cum pleacă irișii în cer

s-aducă jos, în cofe de lumină,

parfumuri noi și stropi de colier.

E ceasul când prin crinii din ogradă

se lasă heruvimi cât o petală

să stingă lămpi și candela s-aprindă –

și când, pribeag, cu barbă de cerneală,

câte-un pitic, ducând o stea în cârcă,

se-oprește sub o tufă de aglici

și, răzimat încet de-o mânătarcă,

și-aprinde pipa la un licurici.