Jurnal poetic - 10 septembrie 2010 - Lucretia Ionescu Buiciuc

  CĂUTARE

 Am căutat iertare

 prin plânsul vremii ce au înecat luceferi în ore

şi orele se ceartă pentru minutul iubirii pierdut pe Dealul Aşteptării,

nu mai înţeleg rostul vieţii, în acest vacuum mă simt golită

de către Ieri, Azi şi Mâine, trei verticale ce mi-au tăiat inima

dureros de adânc şi umilitor.

Am căutat înţelegere

şlefuind piatra ce de aproape se transformase în stâncă

bătută de vise, de lacrimi şi de câte un dor

 ce albise timpul dincolo de noi,

dar cerul albastru a trimis pe rând stele

şi noaptea era atât  de aproape de mine

încât am atins cu degetele mele de cerneală, ochii lunii.

pe care am scris emoţionată “îndurare”.

Am căutat fericirea

în iarna aşteptării când pe geamul iubirii, flori de gheaţă

se  conturase atât de bine

 încât nu s-au topit nici în vara dezamăgirii.

 eu, troienită la poale de dor, mai speram

în ajutorul steluţelor argintii ce se lăsau peste mine ca un un vis

Am căutat amintiri

în hăul toamnei şi-n căpiţa de cuvinte

 a căror cerneală se uscase de mult

şi-n pustiile nopţi, când luceferii, întorşi spre un alt timp,

nu-mi mai luminau  paşii spre mâine.

Obosită de atâtea căutări,

am eliberat Timpul  de ierni şi de toamnele aducerilor-aminte

ce mă îndemnau să ating cu degetele mele de înger credinţa iubirii.

Lucreţia Ionescu Buiciuc

Comments

[Lucretia Ionescu Buiciuc]

AŞTEPTARE

Aşteaptă!
Va veni cineva să tragă zăvorul trecutului,
dar să nu te grăbeşti ca de obicei şi să nu plângi,
cârduri de păsări vor pleca spre locuri străine,
ducând pe aripele lor speranţe-nghemuite într-o clipă de dor,
vor desena în aerul înmerismat de salcâm litera dragă ţie….
o mai şi minte?
e pe la începutul alfabetului pe care ai uitat să-o mai cânţi în cuvinte.
Ninge.., ninge…fără cuvinte, doar cu petale de mai
ce fac din fiecare literă câte o stea, şi câte o toamnă
şi aşa viaţa are de partea ei cerul şi mai jos de mine, pământul
în care am să mă-n grop cu atâtea vaiete ale stelelor.
Aşteaptă!
Mâine, trecut de miezul nopţii,se vor înnegri literele
din orele albe ale descântecului
fusul vieţii se învârte fără rost, dar nu-l poţi opri.
Şi tot mâine, mai spre dimineaţă,
vor veni Ielele.., ai auzit doar de ele în noaptea renunţării,
cu o plasă ţesută din orele care dor, şi care mor…,
va mai ofta câte-o stea căzătore,
câte un vis pierdut într-un ungher de sertar, uitat de ani,
şi nu va mai fi nimic, nimic…, doar noapte, noapte.., noapte.

[Mirela]

[nito]

Felicitari ! Cat de frumos si de profund sunt spuse firestile cautari ale tuturor catre Dumnezeu. Suspine dupa Logodnicul inimii.