Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Iesirea de Sub hartii

5 Décembre 2010, 23:49pm

Publié par Mirela

5229740066_a0ed907b3d.jpgIeşirea de Sub hârtii

 de Mirela Şova

 

 

- Mă sufooooc! striga copilul. Ajutaţi-mă voi, care sunteţi mai înalţi! Cum aţi răzbit dintre hârtii?

Tăcere. Sau poate nu se auzea până la el răspunsul.

- Aş vrea într-o pădure adevăratăăăă! E prea multă hârtie!

- Nimic nu e prea mult, se poate şi mai rău, se auzi.

 

Copilul nu ştia cine vorbeşte. Lângă el, peste tot, hârtii. Tavan de hârtii şi un mic spaţiu de respirat, tot mai mic. Din tavan coborau rafturi care se umpleau cu dosare, cu hârtii. Oamenii simţeau nevoia să lase ceva în urmă... Hârtiile acelea arătau cine sunt ei, ce au făcut.

- Ufff.... Dacă aş avea un chibrit, le-aş da foc, chiar dacă s-ar declanşa un incendiu. Dar copiii nu au voie să se joace cu chibriturile... Ah, o s-o chem pe Fetiţa cu chibrituri, să i le cumpăr pe toate.

 

Deodată, Fetiţa cu chibrituri apăru lângă el. Nu era deranjată de înghesuială. Ieşise chiar dintre hârtii.

- Cum ai ajuns până aici? Câte beţe de chibrituri mai ai? o întrebă copilul, grăbit.

- Bună. Ah, nu mai am chibrituri. Doar cutia lor. Îmi pare rău, le-am folosit pe toate, la Crăciunul trecut, când mi-era frig. Acum nu ştiu ce-o să fie. Am ajuns ieşind din celelalte foi, care sunt sub acestea. Cândva erau doar rafturile de pe margine, cu cărţi. Apoi au apărut hârtiile celelalte: dosare, chitanţe, planuri ale oamenilor mari. E cam greu să mai ajungi la cărţi.

- Atunci, ce ne facem? Nu ai altă idee, ca să scăpăm de hârtii? Nu mai ştiu cum arată o carte cu poveşti, aşa, cu poze colorate, ştii tu.

 

Fetiţa cu chibrituri se gândea, cu mica ei cutiuţă goală în mână.

- Uite, o să te ajut, zise ea. Şi aşa noi, copiii, nu avem voie cu chibriturile. Eu pot ajunge la fereastră, înţelegi?

Normal, copilul nu înţelegea. Dar fetiţa trecu la acţiune. Intră printre hârtii şi deschise fereastra. Porunci vântului să bată, încât foile zburară din cameră. Cărţile nu, au rămas în rafturi, grele şi... uşurate. Acum copilul respira, liber. Dar unde era acum Fetiţa cu chibrituri, să-i mulţumească? Intrase, cuminte, la loc în carte, şi-l aştepta la o altfel de întâlnire...

Commenter cet article