Cum sa fim martori si inmultitori ai bucuriei - parintele Ioan de la Rarau

 Cum să fim martori și înmulțitori ai bucuriei?

Povețe în timpul Postului Crăciunului

De obicei, când am primit mai multe daruri dumnezeiești și deci mai multă bucurie duhovnicească în noi, Dumnezeu, pentru a ne smeri, va îngădui diavolilor și oamenilor să ne ispitească. Când venim de la Sfânta Liturghie cu mai multă pace și bucurie, atunci se va găsi cineva să ne supere, după care ne va spune: Degeaba te mai duci la biserică! Și astfel vom pierde pacea și bucuria.

Și atunci, ce putem face? Noi niciodată nu vom fi desăvârșiți sau, dacă, cu ajutorul lui Dumnezeu vom spori duhovnicește, pentru a nu ne mândri, Dumnezeu nu ne va descoperi cât suntem de desăvârșiți, ci cât suntem de păcătoși. Cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru a ne smeri, vom vedea întotdeauna partea cea mai rea din noi și ispitele vor stârni întotdeauna partea aceasta rea. Dar trebuie să învățăm arta de a ne păstra bucuria. Cum? Smerindu-ne, având gânduri bune către toți oamenii și considerându-i pe toți oamenii și toată creația dumnezeiască mai bună decât noi, întorcându-ne tot timpul spre cei răi cu partea noastră bună.

Dacă ne întoarcem spre cel rău cu partea noastră cea rea, este ca și cum am dori să îndreptăm răul cu rău. Așa că trebuie să facem întotdeauna o lucrare lăuntrică, prin care să ne întoarcem cu partea noastră bună spre aproapele nostru.

De exemplu, copilul meu nu mă ascultă. Ce voi face? Voi înceta să-l cert și voi încerca să-l rabd așa cum este, rugându-mă: Tu, Doamne, să ai milă de el, cum știi Tu, și de mine, ca să fiu martorul bucuriei Tale în viața lui. Așa, încet-încet Dumnezeu va lucra în persoana respectivă mult mai mult decât lucrăm noi cu vorbele noastre, pentru că noi, în clipa când îi atragem atenția că face ceva rău, suntem iritați și n-o facem din iubire, ci o judecăm cu mândrie. Iar judecând-o am pierdut Harul.

Așa e porunca dumnezeiască: Nu judecați, ca să nu fiți judecați (Matei 7, 1). Mai mult: Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura. (Matei 7, 2) De veți ierta oamenilor greșalele lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc, iar de nu veți ierta oamenilor greșalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșalele voastre. (Matei 6, 14-15)

Trebuie să iertăm din toată inima greșelile fratelui nostru. Dar cum putem ști că am iertat din toată inima? Când uităm tot și ne trece supărarea. Dacă iertăm cu vorba, iar în inima noastră zicem: Te-am iertat, dar n-am iertat, eu am dreptate, înseamnă că n-am iertat din inimă. Dar cum să iertăm din inimă celor care ne-au greșit?! Tocmai pentru că mi-a greșit, eu va trebui să-l iert pe aproapele meu! Dacă nu putem ierta, să ne spovedim cu căință, să facem canonul dat de duhovnic și să ne rugăm lui Dumnezeu: Doamne, eu vreau să iert din toată inima, dar nu pot. Ajută-mi, vino Tu în mine și lucrează cu Harul tău iertarea, dă-mi puterea să iert! Așa vom vedea minuni. Noi nu putem să facem minuni cu puterea noastră. Cel care face minuni e Dumnezeu. Ce nu este cu putință la oameni, este cu putință la Dumnezeu, dacă ne smerim și ne considerăm noi cauza răului și vrem din toată inima să iertăm.

Maica Siluana: De ce nu face Dumnezeu minuni la tot pasul? Pentru că nu află la tot pasul oameni care să-L primească. El lucrează numai prin oameni, dar puțini Îl primesc, pentru că noi toți luăm hotărârea să facem singuri totul.

Părintele Ioan de la Rarău, din “Bucurați-vă pururea întru Domnul”, Ed. Panaghia

Comments

[doamne ajuta]

doamne ajuta