Concurent nr. 26 / Valentin Varan / sectiunea POEZIE RELIGIOASA

27.06.2009 …

Par Mirela

DORURI LA RĂSĂRIT
Ediţia a III-a, iunie - august 2009, secţiunea POEZIE RELIGIOASĂ

Concurent nr. 26, Valentin Văran - valysan

LOCUL GOL

Dumnezeu m-a creat pe mine altfel...

aş vrea să pot să-L urăsc

dar El a avut grijă de asta

şi tocmai ură nu mi-a dat...

a clădit în mine însă

toate celelalte...

...în partea de jos

undeva mai spre stânga

a pus durerea...

tot în partea de jos

la mijloc...spaima.

..spre dreapta...tristeţea.

în partea de mijloc,

deasupra tristeţii

a pus singurătatea

lângă ea, simţirea

iar în stânga...

a lăsat un loc gol...

în partea de sus,

(deşi n-a încăput toată)

şi la stânga

şi la mijloc

şi în dreapta

ca pe un mortar

legându-le pe toate

a turnat

iubire...

ce diabolic !

astfel, n-am încotro:

trebuie să-mi iubesc

şi partea de jos

şi partea de mijloc

...şi pe El...

de ce a lăsat însă

acel loc gol?...

voi plânge până voi afla...

dacă nu...

măcar

îl voi umple cu lacrimi

pentru că, totuşi...

nu pot iubi un loc gol...

Valentin Văran - valysan (Tema "Chemări")

VINO SĂ TE VISEZ...

cobor în întuneric, jos de tot...

mi-e somnul un coşmar ne-încetat

aş vrea să mă trezesc dar nu mai pot

de mult nici n-am mai încercat

când vine vremea viselor lucide

din care fug prietenii mei toţi

singurătatea iarăşi mă ucide

trezeşte-mă acum dacă mai poţi...

aş vrea să mă trezesc dar nu mă lasă

un gând- că despre Tine nu am vise

ucide-m-aşadar să vezi de-mi pasă

când lipsa Ta din vis şi-aşa-mi ucise

şi somnul lin, şi-ntoarcerea „acasă"...

Valentin Văran - valysan (Tema "Chemări")

PRIBEAG PRIN MINE ÎNSUMI...

puteam să fiu hoinarul printre stele

zănatic, pueril şi zgomotos

să-mi hohotesc prin univers

râsul şi plânsu-mi

dar am aflat că aripile pot fi grele

şi am pornit încet pe jos

fără să ştiu cât am de mers

pribeag prin mine însumi

am de căutat răspunsuri primordiale

voi lua totuşi la pas tot infinitul

să sap după al nemuririi nimb

fără să ştiu ce caut în fond

însă odată ce-am pornit pustia cale

nu-mi spune nimeni unde e sfârşitul

şi nu-mi rămâne decât să mă plimb

prin mine însumi vagabond

dar ştiu acum „de unde sunt" şi „cine"

şi-am învăţat că drumu-i inutil

nu are rost să trec de pragul porţii

să mă închin la un altar păgân

răspunsurile toate zac în mine

calea cea dreaptă e să fii umil

şi bucuros primesc pedeapsa sorţii

în mine însumi să rămân...

Valentin Văran - valysan (Tema "Chemări")

Organizator: Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article