La icoana Maicii Domnului Spiliani ("Pesterita") din Nisiros
Icoana-i foarte mică, e cât s-o ţii în palmă,
Demult, când apărut-a, la mânăstire-ndeamnă,
Construcţie pe piatră, ce mintea nu pricepe,
Dorit-a Născătoarea de Dumnezeu să aive.
Un om simplu văzut-a o candelă pe stâncă,
Uriaşă, luminoasă; e taina cea adâncă:
Fecioara Preacurată e candela nestinsă,
Ce a purtat Lumina din veşnicie-aprinsă.
Se sapă mânăstirea, „a treptelor" numită,
Şi ea e de Fecioara şi Maica ocrotită.
Vin hoţii să o fure, dar nu găsesc ieşirea,
Aşa dăinuie-n veacuri, semeaţă, mânăstirea.
Icoana cea micuţă acolo e păstrată,
În mâna Maicii Sfinte ce pe tâmplă-i pictată.
Minunile revarsă, cu grabă sau răbdare,
Ascultă rugăciunea ce-i cu înflăcărare.
Ai vrut, Mireasă - Doamnă, pe stânca neajunsă,
Cântări să se înalţe, în rugă nepătrunsă.
S-au împlinit acestea, aşa cum ţi-a fost vrerea,
Părea cu neputinţă, dar tu ai dat puterea.
La icoana Maicii Domnului Spiliani („Peşteriţa") din Mandraki (Nisiros - Grecia).
Autor: Prof. Religie Mirela Șova