Tanjire - de la Sfantul Siluan

Tânjire - de la Sfântul Siluan



Domnul a zis: "Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima" (Matei 11, 29). Spre aceasta tânjește sufletul meu ziua și noaptea și Îl rog pe Dumnezeu, pe toți sfinții din cer și pe voi toți, care cunoașteți smerenia lui Hristos, rugați-vă pentru mine ca să se pogoare asupra mea duhul smereniei lui Hristos pe care sufletul meu îl dorește cu lacrimi. Nu pot să nu-l doresc, pentru că sufletul meu l-a cunoscut prin Duhul Sfânt; dar am pierdut acest dar și, de aceea, sufletul meu tânjește până la lacrimi.

Stăpâne mult milostive, dă-ne duh umilit ca sufletele noastre să-și găsească odihna în Tine!
Preasfântă Maică a Domnului, fă să dobândim, milostivă, un duh umilit!
Sfinților toți, voi viețuiți în ceruri și vedeți slava Domnului și duhul vostru se bucură - rugați-vă ca și noi să fim împreună cu voi. Sufletul meu năzuiește și el să vadă pe Domnul și tânjește după El în smerenie, ca unul nevrednic de acest bine.
Milostive Doamne, învață-ne prin Duhul Sfânt smerenia Ta!

Taina acestei smerenii a lui Hristos este mare și cu neputință de dezvăluit. Din iubire, sufletul dorește pentru orice om mai mult bine decât pentru sine însuși și se bucură când vede pe alții că stau mai bine decât el și se întristează când îi vede că sunt chinuiți.

Rugați-vă pentru mine toți sfinții și toate noroadele ca să vină peste mine sfânta smerenie a lui Hristos.

Sufletul meu tânjește după tine, Doamne: Tu Ți-ai ascuns fața Ta de la mine și m-am tulburat, și sufletul meu dorește iarăși să Te vadă pentru că Tu ai atras sufletul meu. Dacă Tu, Doamne, nu m-ai fi atras prin harul Tău, n-aș fi putut să tânjesc așa după Tine, nici să Te caut cu lacrimi.

Tu m-ai învățat prin milostivirea Ta. Te-ai ascuns de la mine, ca sufletul meu să învețe smerenia, pentru că fără smerenie harul nu poate fi păstrat și atunci urâtul chinuie rău sufletul. Dar când sufletul a învățat smerenia, atunci nici urâtul, nici întristarea nu se apropie de suflet, pentru că Duhul lui Dumnezeu îl bucură și veselește.

Slavă Domnului și milostivirii Sale, pentru că ni Se arată nouă, robilor Lui păcătoși, prin Duhul Sfânt, și sufletul Îl cunoaște mai bine decât pe propriul lui tată, pentru că pe tatăl nostru îl vedem în afara noastră, în vreme ce Duhul Sfânt pătrunde tot sufletul și mintea și trupul.

Sufletul meu se gândește mereu: n-am atins încă ceea ce doresc și nu pot avea odihnă, dar cu smerenie vă rog, fraților, care cunoașteți iubirea lui Hristos, rugați-vă pentru mine ca să fiu izbăvit de duhul mândriei și să se sălășluiască întru mine smerenia lui Hristos.

(din "Între iadul deznădejdii și iadul smereniei" - Cuviosul Siluan Athonitul)



Autor: Prof. Religie Mirela Șova