Concurrent no. 20 - Emilia
DORURI LA RĂSARIT / NOSTALGIES AU
LEVANT
Concurentul nr. 20 /
Concurrent no. 20
Am atasat 5 poezii, vers alb pentru concursul organizat pe site "Doruri la rasarit".
Cu respect, E. B.
Apeşi pe
trupul oamenilor ca pe trăgaci
Naşterile individuale nu se petrec decât rar,
O dată la zece ceasuri bătute în perete,
Când orele cad uşor, uşor de pe pereţii de la răsărit,
Vin în casa noastră ca două palme una peste alta
Şi ferestrele privesc deşirarea Soarelui
Cu râs mânjit pe buze
Ca după o dulceaţă de afine,
Fără a mai salva minutele.
Nicio naştere nu seamănă cu alta,
Poate fi cel mult un rezultat comun al destinului
Început înainte de naştere,
Altfel am fi pungi rătăcite umplute cu acelaşi lut.
Te cerţi cu punctele de ceva vreme
Iar alţii cred că ţi-e milă
Şi-ţi cad cuvintele mai greu acum pe linia din palmă,
Cuvinte ca o placentă înghesuită de apă
Ca să devină punct.
Te cerţi deci cu placenta sau un cuvânt?
Naşterile pot pleca concomitent,
Dar nu devin comune oricum.
Alţii pătrund mai adânc în semnificaţiile naşterii tale,
Poate mai adânc decât încerci tu să ajungi la rădăcinile ei
Să-i prinzi cordoanele ombilicale între două degete
Ca într-o coadă
Până când pântecul nu mai poate respira
Şi dă afară vieţi.
Toate uşile te împing înăuntru
Când mamele te scot afară la aer
Iar timpul este ca tine,
Invizibil, cu efecte sigure asupra materiei,
Merge prin cei din jur şi prin el pe vârfuri,
Nu poate fi strâns de mână,
Nici cântărit când apasă pe trupul oamenilor,
Iar uneori apeşi pe mintea lor ca şi cum ai apăsa pe trăgaci,
Deşi pe trupul tău
Se moare de inaniţie
Sau alienare.
Pete pe oglinzi
Ioana scrie cu mâna stângă pe unii pereţi ai cerului
Ca să nu uite numele de botez
Altul decât cel cu care e strigată şi se strigă în cameră.
O să-ţi înlocuiesc numele tău Ioana cu zero
Ca să nu-ţi mai fie frică de umbra ta
Care te caută doar după nume, nu după înfăţişare.
Ioana e fericită când împarte jumătatea ei de pâine
Cu cel de lângă
Să facă aripi din mugurii umerilor
Şi fapte bune,
Să-şi facă sărbătorile mai lungi decât ale tuturor,
Ea tace când alţii vorbesc despre ea.
Ioana ia uneori lucrurile de la capăt sau le schimbă mersul
Spre ele sau spre altundeva
Vorbeşte cu doi oameni în paralel
Şi nu mai înţelege care sunt gândurile ei
Ale altuia, ale celor din spatele celor din lateralul ei,
Şi ca să nu adoarmă la propria poveste a faptelor
Îşi duce mâna la tâmplă
Şi ciocăneşte,
Memoria îi zvâcneşte ca răspuns,
Ioana se plictiseşte ca un copil
Şi nu nimereşte costumul potrivit de om
Măsurile mici sunt întotdeauna luate mai repede,
Ar vrea ca toţi oamenii să aibă măsuri neutre
Să nu fie nici prea prea, nici foarte foarte
Şi să facă mereu alegerile cele mai drepte în viaţă
Când în spatele cuvintelor se ascund drumurile tale
Şi îşi poate imagina privelişti doar din cuvintele
Pe care unii le aruncă la coşuri
Iar ele urcă pe umerii ei şi îi şoptesc
Ce să-şi imagineze dincolo de cuvinte,
Dincolo de alţii, de culori.
Să viseze fără culori,
Doar marionete de pluş alb- negru.
Ioana vrea să pună un pulovăr peste goluri
Ca să se vadă în mulţime când se mişcă
Ioanei nu îi e frică să-şi caute adevărul în gropile ascunse din mintea altora
Sau din asfalt,
Aşa cum nu îi e de fiecare clipă ce se reactualizează
Şi trage după ea câte un om,
Şi altul şi tot aşa.
Ioana bea din fiecare pahar al timpului câte un pic,
Lasă paharul pe masă
Şi se preface că nu ştie despre ce e vorba,
Aşa e Ioana din prea mult zel,
Se plictiseşte.
Ioana rătăceşte....
Ioana tace de ceva timp
Şi pereţii camerei se apleacă să-i asculte ticăitul ceasului de la mână
Care nu se sincronizează niciodată cu cel din perete.
Când unul e fix
Altul cade uşor spre dreapta....
Ioana a tăcut atunci când a deschis
Cineva prima oară uşa naşterii ei
Şi sufletul altuia corcit
I se pare sintetic,
O combinaţie nereuşită între pământ şi vată de zahăr,
Ioana tace,
De câteva ore nu-şi mai spune nimic
Doar face ocolul icoanelor din casă.
Ioana îşi doreşte un obiect mic, mic
Care să fie numai al ei,
Să-l poarte ca un breloc, să încapă în orice bagaj sau buzunar,
Să-l poarte de la plimbări până la înot sub piele,
Să fie obiectul ei în loc de talisman,
Să creadă în fericire pentru prima dată
De când calcă pe aceleaşi alei cu prietenii ei de joacă din copilărie.
Toate drumurile oraşului se varsă în mintea Ioanei
Şi toţi călătorii
Îşi aruncă biletele în buzunarul ei,
Ioana tace, ştie că perfecţiunea poate fi doar din ea,
N-o poate dori şi din partea altuia,
Absolutul există în noi
Trebuie doar să ai puterea să-l recunoşti, forţa de a-l căuta...
Ioana tace şi zâmbeşte,
Nu te mai ascultă...
Încearcă să arunce asupra celui din faţa ideea ei de perfecţiune
Ca o plasă,
Ca o pungă ce nu-i lasă porii să-i respire.
De câte ori Ioana să se refacă sufletul ăsta,
Care nu e de cârpă?....
Şi Ioana o ia de la capăt migălos,
Visele se pot reconstrui din propriul lor nisip
Acolo unde poţi găsi Ioana, jumătatea sufletului tău bun
Şi strada sufletului pe care răsare întotdeauna soarele înainte să te trezeşti tu.
Ioana trăieşte în realitate ca un naufragiat,
Se loveşte din când în când de pereţii camerei
Şi se trezeşte.
Partea a doua pe ziua de ieri
Mai mult femeile din ograda ta sunt mereu bolnave,
Umplu băncile cu melanoame,
Găinile cârâie şi scărmănă în ţărână,
Când nefiinţa îşi strecoară coada printre uluci,
Bărbaţii sunt mereu zvelţi, cu umerii în ceruri,
Cară pământul în spinare
Şi nu mor niciodată de neoplasme.
Ioana croşetează de ceva timp la geam,
Sticla spartă azi- noapte de furtună,
Să nu mai intre frigul şi să-i zgribulească lucrurile,
Femeile alea sunt mereu bolnave,
Ioana pregăteşte laptele că vine seara,
E nevoie de alb în camera asta bătrână,
Mirosul laptelui ademeneşte noaptea în patru labe
Să-şi cureţe stomacul de otrava întunericului.
Ioana întinde laptele pe pereţi,
În locul varului, albul naşterii dă impresia
Că începuturile se preling de pe ziduri până la infinit,
Şi e la îndemâna oricui să pună mâna pe ele,
Să scoată din carne tumoretele
Şi să le înlocuiască cu seminţele naşterilor din carne,
Unele se încolăcesc peste altele,
Nu mai are importanţă ordinea,
Golurile care cască şi sunt obosite,
Trebuie mereu mişcate, răsturnate.
Nu e miezul nopţii,
Nu le-ai iubit îndeajuns pe femeile alea ca să rămână în curte,
Deşi oamenii în afara spaţiului ăsta neutru
Au umbrele legate între ele printr-o aţă ca într-un circuit
Ca nişte rufe atârnate pe frânghie fără loc fix,
Se împiedică când între ele,
Când umbrele de oameni sau invers,
Cuvintele se atârnă de pervazuri,
Laptele clocoteşte pe piatră,
Îşi zvârcoleşte trupul ca o zăludă,
Bătrânele din ogradă îţi torc gândurile pentru când te vei întoarce acasă
De acolo de unde toţi rătăcesc ca mielul
Şi după risipă se întorc unde îi aşteaptă mamele din curte cu braţele deschise.
Ioana din camera secretă
Timpul îţi picură pe frunte
Ioana şi-a pierdut baticul de caşmir la intrarea în piaţă,
Gândurile i-au rămas descoperite,
Vânzătorii urlau mai tare decât Iuda din ea,
Şi geamurile maternităţii de peste drum strigau la ea
Că dacă umblă aşa
Nu va naşte niciodată din coasta ei.
Râzi şi plângi, plângi şi râzi Ioana ca o înaripată desperecheată
Până când inevitabil vei auzi cocoşul de trei ori
Şi ceasul îţi va cădea de la mână
În fisura aia prin care iei aer.
Preferă să vorbească decât să se uite la ea,
Ioanei nu îi e teamă să vadă chimioterapiile bunicii
Desenate pe pereţii holului
Ce duce din uşă
Până într-o cameră ce pluteşte pe apă
În paharul vecinului,
Chiar fără miopie nu poate fi văzută cu ochiul liber,
Decât agăţată din când în când cu cârligul
Din branhia unui peşte.
Cu cât îi vorbeşti mai mult despre întoarceri,
Drumurile i se par trasate mult mai corect,
Respectând căsuţele foii de mate,
Ioana îţi întoarce spatele
Şi atunci te loveşte umbra ei şi amuţeşti
După cină.
Ioana îşi face baticul ghem în mână,
Vrea să devină un punct,
Să nu-i mai vadă nimeni păcatele,
Nimeni să nu plătească pentru ele cu talanţi,
Să acopere feţele unora
Cu genele ei lungi modificate genetic.
Bucur Alexandra - Emilia
EMILIA
Răspunsul Admin. către Emilia:
Of, timpul meu de Ioana,
Unde te-ai dus???
Limbile tale - ceasule - nu se învârt,
Ci m-au străpuns...
Razele tale, Soare,
Au răsărit din apus...
Organizator: Prof. Religie Mirela
Șova