Antim Ivireanul / Varlaam / Andrei Saguna

Ierarhi de seamă în istoria Bisericii Ortodoxe Române
Antim Ivireanul, Varlaam, Andrei Şaguna

 „Mântuitorul S-a numit pe Sine Păstorul cel bun şi s-a dorit exemplu şi model pentru Sfinţii Apostoli şi pentru urmaşii acestora, rânduiţi să păstorească turma credincioşilor până la sfârşitul veacurilor. Istoria ni-i arată pe ucenicii Domnului că n-au pregetat, ca şi Domnul lor, să-şi dea viaţa pentru propovăduirea şi apărarea credinţei. Căci rostul lor acesta a fost: să-L propovăduiască pe Hristos cel înviat din morţi, ca Fiu al lui Dumnezeu care S-a jertfit pentru păcatele oamenilor, răscumpărându-le toate vinovăţiile, începând cu păcatul strămoşesc. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oi.

De-a lungul veacurilor, urmaşii Sfinţilor Apostoli, episcopii, preoţii şi diaconii, ca ajutători ai lor, au preluat misiunea de păstori de suflete, fiindu-le încredinţată ca să-L propovăduiască pe Mântuitorul şi învăţătura Sa şi, prin Sfintele Taine de El instituite, să îndrume sufletele pe calea mântuirii."

                         din „Cuvinte duhovniceşti" (Mitrop. Antonie Plămădeală) 

În toate cele trei provincii româneşti, Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, au existat mitropoliţi vrednici, care şi-au închinat viaţa slujirii lui Hristos şi întăririi dreptei credinţe, precum şi unităţii de neam şi de credinţă a poporului român. Dintre aceştia, anumite personalităţi au rămas neşterse din memoria credincioşilor şi din istoria neamului.

Mitropolitul Varlaam al Moldovei (1632 - 1653)

Acesta era originar din sudul Moldovei şi s-a călugărit la schitul lui Zosin de pe Valea Secului, unde a învăţat limbile greacă şi slavonă. Prin viaţa lui deosebită ajunge egumen al mânăstirii Secu, din apropiere. Aici a tradus în româneşte lucrarea „Scara" a Sfântului Ioan Scărarul. Mai apoi a ajuns arhimandrit, sfetnic şi duhovnic al domnitorului Miron Barnovschi (1626 - 1629).

În 1632 este ales mitropolit al Moldovei. Marile sale realizări ce au urmat s-au datorat sprijinului domnitorului Vasile Lupu (1634 - 1653). Astfel, prin colaborarea mitropolitului cu domnitorul Moldovei, apare prima tipografie din Moldova, la mânăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi. Aici Varlaam începe un lung şir de tipărituri, spre folosul românilor de pretutindeni. Dintre acestea amintim:

- 1643 - „Cazania" - e o carte ce cuprinde cazanii (predici, omilii) la Duminici şi sărbători, dar şi gravuri cu privire la scene biblice, chipuri de Sfinţi etc. Predicile cărţii nu erau originale, ci preluate din manuscrise româneşti, greceşti şi slavoneşti. Este cartea care s-a răspândit în cel mai mare număr de exemplare dintre toate cărţile româneşti vechi, nu numai printre preoţi, ci şi printre credincioşi, mai ales în Transilvania. Cartea a contribuit la formarea limbii române literare.

- 1644 - „Şapte Taine ale Bisericii" - O carte făcută în interesul românilor transilvăneni, cu explicaţia celor şapte Taine, împotriva învăţăturilor greşite ale calvinilor.

- 1645 - „Răspuns la Catehismul calvinesc" - Carte publicată ca ripostă la Catehismul din 1642 de la Alba Iulia, tot spre ajutorul transilvănenilor în păstrarea credinţei.

În afara tipăririi de cărţi folositoare de suflet şi de traduceri de acest fel, mitropolitul Varlaam a contribuit la fondarea unui colegiu la Iaşi, în 1640, unde se preda limba greacă, latina, teologia, filosofia, geometria, gramatica, muzica ş.a. Atunci când Vasile Lupu a pierdut tronul Moldovei, Varlaam s-a retras la mânăstirea Secu (1653 - † 1657). În afară de acestea, strălucitul ierarh cerceta mereu pe marii sihaştri de pe Valea Secului, din Munţii Sihlei şi Agapiei, învăţând de la ei dragostea de Dumnezeu, rugăciunea lui Iisus, buna credinţă, săvârşirea tuturor faptelor bune. În timpul păstoririi sale au fost aduse la Iaşi moaştele Cuvioasei Parascheva (1641), dăruite de Patriarhia ecumenică.

În vremea sa mânăstirile aveau egumeni luminaţi, pe lângă ele funcţionau şcoli de caligrafi, traducători, miniaturişti, zugravi de icoane, iar în munţi se nevoiau mulţi pustnici. S-au zidit, cu contribuţia sa, multe biserici şi mânăstiri. Mitropolitul Varlaam a fost singurul mitropolit român candidat la scaunul Patriarhiei ecumenice.

Proclamarea canonizării Sfântului Varlaam al Moldovei a avut loc în perioada 28 - 30 august 2007, la mânăstirea Secu (județul Neamț), unde se află în raclă, spre închinare, și sfintele sale oseminte, Sfântul fiind sărbătorit anual la 30 august.


Mitropolitul Antim Ivireanul, din Ţara Românească (1708 - 1716) 

S-a născut în Iviria (azi Georgia). Din tinereţe a căzut rob la turci, care l-au dus la Istanbul. După ce a scăpat din robie, a trăit în preajma Patriarhiei ecumenice, învăţând sculptura, pictura, broderia, limbile greacă, arabă, turcă. Se pare că tot acolo a fost călugărit. Prin 1690, domnitorul Constantin Brâncoveanu l-a adus în Ţara Românească, unde a învăţat meşteşugul tiparului. A devenit conducătorul tiparniţei domneşti de la Bucureşti şi a început tipărirea de cărţi de slujbă, iar mai apoi a înfiinţat o nouă tipografie la mânăstirea Snagov.

În 1705 e numit episcop de Râmnic, iar la 22 februarie 1708 e ales mitropolit al Ungrovlahiei. Antim înfiinţează noi tipografii şi continuă tipărirea de cărţi de cult, atât în limba română, cât şi în alte limbi. El are meritul de a fi introdus pentru totdeauna limba română în slujba bisericească. În total a tipărit 63 de cărţi (Ceaslov, Liturghier, Noul Testament ş.a.), dintre care 21 erau în limba română, iar patru erau scrise de el însuşi. S-a remarcat ca un bun predicator, păstrându-se „didahiile" (învăţăturile) sale.

Între 1713 - 1715 a coordonat zidirea mânăstirii Tuturor Sfinţilor din Bucureşti, care astăzi îi poartă numele.Ca mitropolit al Ţării Româneşti, a ajutat pe transilvănenii dezbinaţi de uniaţie, în special prin cărţi şi preoţi.

În 1716 a fost acuzat că a uneltit contra turcilor şi a domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat, fiind arestat, scos din slujba de mitropolit, pe baza unor învinuiri nedrepte, şi condamnat să fie închis pe Muntele Sinai. În drum spre Sinai, ostaşii turci care îl însoţeau l-au ucis şi l-au aruncat într-un râu. A murit astfel muceniceşte, în 1716. În anul 1992 a fost canonizat, fiind serbat la 27 septembrie.

Cărţile tipărite de mitropolitul Antim s-au răspândit în toate provinciile româneşti, până la Muntele Athos, Grecia, Istanbul, Ierusalim, Sinai, Siria, Iviria, fiind un apărător al întregii Biserici Ortodoxe.

Canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992, are data de sărbătorire anuală la 27 septembrie.

Din predica Sfântului Antim

•  Când ieşim de la biserică, să nu ieşim deşerţi, ci să facem precum ariciul. Că, după ce merge la vie, întâi se satură el de struguri, apoi scutură viţa de cad boabele jos şi se rostogoleşte pe dânsele de se înfig în ghimpii lui şi duce şi puilor. Aşa să ducem şi noi, fiecare, pe la casele noastre, şi celor ce n-au mers la biserică, din cuvintele ce am auzit din Sfânta Evanghelie!
•  Când a înviat Hristos pe Lazăr, întâi a poruncit să ridice piatra de pe mormânt, apoi l-a înviat. Pentru ca să înţeleagă păcătoşii că, de nu vor ridica de deasupra lor piatra obiceiului celui rău, prin a lor voie, cu neputinţă este să învieze şi să se căiască.
•  Fiecare creştin are trei naşteri. Prima naştere e trupească, din tată şi din mamă. A doua naştere e sufletească (duhovnicească) şi nu e la toţi oamenii, ci numai la cei ce s-au născut duhovniceşte din baia Sfântului Botez. Iar a treia naştere, a morţii, e mântuitoare, fără greşeală şi fără primejdie la omul cel drept şi credincios, că nu poate să mai păcătuiască după moarte.

Mitropolitul Andrei Şaguna, din Transilvania (1808 - 1873)

A fost un aromân născut în Ungaria; a studiat Filosofia şi Dreptul, iar mai apoi Teologia Ortodoxă la Vârşeţ. În 1833 s-a călugărit la mânăstirea sârbă Hopovo, iar după aceea a fost preoţit şi numit profesor de teologie. În 1846 ajunge vicar al Episcopiei Sibiului, iar în 1847 e hirotonit episcop de Sibiu.
În vremea sa, Biserica Ortodoxă a Transilvaniei era sub jurisdicţia Bisericii Sârbe (Carloviţ). Timp de cincisprezece ani, Andrei Şaguna a dus tratative cu Serbia şi cu Viena, pentru a obţine restaurarea vechii Mitropolii Ortodoxe a Transilvaniei. La 24 decembrie 1864, împăratul Francisc Iosif a aprobat reînfiinţarea vechii Mitropolii, cu reşedinţa la Sibiu şi cu Andrei Şaguna ca mitropolit. În 1868 s-a realizat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe din Transilvania, hotărându-se colaborarea clericilor (în proporţie de 1/3) cu mirenii (în proporţie de 2/3) în toate sectoarele administraţiei bisericeşti. Astfel s-a înlăturat amestecul statului habsburgic în problemele interne ale Bisericii Ortodoxe ardelene.

Mitropolitul s-a îngrijit de înfiinţarea a sute de şcoli „poporale", cu învăţători absolvenţi ai Institutului pedagogic de la Sibiu (condus de Biserică). Preoţii erau directori ai acestor şcoli, iar protopopii - inspectori. În şcoli se studiau atât discipline religioase, cât şi de cultură generală. Pentru şcoli, mitropolia a asigurat clădirile, manualele etc.

Andrei Şaguna s-a ocupat şi de organizarea de cursuri serale pentru ţăranii neştiutori de carte; de înfiinţarea unui gimnaziu la Braşov (1850) şi a unui gimnaziu inferior la Brad (1868); de acordarea de burse pentru elevii săraci; de bunul mers al unui Institut teologic - pedagogic pentru preoţi şi învăţători. A scris el însuşi câteva manuale pentru acest Institut. Manualele, ca şi alte cărţi de slujbă, au fost tipărite la o tipografie de la Sibiu, fondată de mitropolit în 1850.

Amintim de asemenea de faptul că acest vestit mitropolit a contribuit la Marea Adunare Naţională de la Blaj - 1848, stăruind apoi aproape un an la Viena pentru independenţa naţională şi religioasă a Transilvaniei. În timpul păstoririi sale, s-au restaurat şi zidit zeci de biserici. Este considerat cel mai mare ierarh al Transilvaniei, întărind credinţa ortodoxă prin preoţi vrednici, prin biserici, prin şcoli şi prin cărţi în limba română. Se ştie că trăia în deplină armonie cu celelalte culte din Transilvania şi că toţi cei din jur şi din străinătate îl respectau.

A fost înmormântat ca un simplu călugăr în curtea bisericii Răşinari - Sibiu, în 1873.

Bibliografia:

Istoria Bisericii Ortodoxe Române (M. Păcurariu),
Patericul românesc,
Cuvinte duhovniceşti (Antonie Plămădeală),
Din predicile Sfântului Antim Ivireanul.

 

 Prof. Religie Mirela Șova