Piesa de teatru - Bucuria mironositelor

Moto: „După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei ..."

(Matei 28, 1-2)

Personaje:

Mironosiţele (femeile purtătoare de miruri) - 10 fete, care au în mână câte o sticluţă ce închipuie mirurile de înmormântare şi câte o maramă pe cap, de culoare închisă.

Îngerii de la mormânt - 2 copii, cu aripi confecţionate, îmbrăcaţi în alb.

Trei flori din grădina de lângă mormânt: Ghiocelul, Lăcrămioara, Floarea - paştelui, îmbrăcaţi tot în alb.

Intră mironosiţele, cu sticluţele. Ele se tânguiesc.

Mironosiţa 1: A murit Domnul Hristos,

Răstignit preadureros,

A murit Domnul cel bun

Şi merg la mormânt să-I pun

Miruri de înmormântat,

Miresme... Pe cruce-a stat

Trei ceasuri în miez de zi...

Durerea cum voi opri?

Dorul cum voi ostoi?

Mironosiţa 2: Era însuşi Domnul meu

Şi Fiul lui Dumnezeu...

Vai! Pe cruce a murit,

În giulgiu L-au învelit,

Maica-n lacrimi L-a scăldat,

Sub piatră L-au încuiat...

Inima în piept mi-a stat

Când El pe cruce-a strigat:

„În mâinile Tale, Tată,

Îmi dau sufletul îndată"...

Mironosiţa 3: Ah, cruzi oameni L-au ucis,

Iar El Raiul ne-a promis;

Îl băteau, Îl chinuiau,

Dar speranţa nu I-o luau;

Doamne, Doamne, unde eşti?

De ce iar ne părăseşti?

Noi suntem biete femei,

Acum plângem, căci acei

Ce gând rău şi-au împlinit

De la noi ni Te-au răpit...

Mironosiţa 4: Şi-mi amintesc

Şi mă uimesc:

Cu o săptămână înainte

Lumea avea inima fierbinte;

L-au întâmpinat pe-Învăţător

În mulţime mare de popor,

Ca pe-un Împărat, cu rămurele,

Cu strigări, cu glasuri subţirele,

Laude cu toţii I-au strigat

În Ierusalim când a intrat!

Iisus - al păcii Împărat!

Încep să se audă cele trei flori, cântând „Hristos a înviat", în surdină.

Mironosiţa 5: Se aude cineva.

Să ne-ascundem?

Să ne-ntoarcem?

Sunt soldaţii oare?

Fetelor, ce facem?

Am uitat de dânşii,

Sunt puşi să-L păzească,

Ah, şi zorii zilei

Încep să mijească...

Ne vor vedea...

Iar piatra, cum o vom da?

Cine ne va ajuta?

Singure, nu vom putea.

Mironosiţa 6: Să ne-apropiem uşor,

Să lăsăm al nostru dor,

Să deschidă porţile,

Să-mblânzească inimile.

Soldaţii ne-or înţelege,

Doar şi ei cunosc o lege:

Lacrima îi întristează,

Plânsetul îi îmbunează.

Tânguirea noastră mare

Este singura scăpare...

Ele iar se tânguiesc.

Apar îngerii şi florile. Florile cântă cu voce mai puternică: „Hristos a înviat".

Îngerul 1: Nu mai plângeţi, dragi surori,

Ascultaţi aceste flori.

Ele spun adevărat

Că Hristos a înviat!

Ce-aţi venit ca la mormânt?

A-nviat Domnul cel Sfânt!

De ce miruri aţi adus?

Doar Domnul vouă v-a spus

Că-n mormânt mult nu va sta,

Că din morţi va învia.

Mare e puterea Sa!

Îngerul 2: Blânde suflete, surori,

Ascultaţi aceste flori,

Bucurie să luaţi,

Tânguirea să lăsaţi.

Iisus a înviat,

Trupul Său nu-i de aflat

Şi nici de înmiresmat.

Degeaba v-aţi întristat.

Bucuraţi-vă mereu

De Fiul lui Dumnezeu!

Ghiocelul: Dulce Rai, sunt rupt din tine

Şi smerit, în cupă strâng

Albul florilor din crâng,

Ca să vă vestesc spre bine:

În lumină-nfăşurat,

Iisus a înviat!

Cu chipul blând şi smerit,

El minunea a-mplinit!

Nu e trist, nici supărat

Pe cei ce palme I-au dat,

Pe cei ce L-au răstignit

Şi cu vorbe L-au lovit.

Lăcrămioara: Eu culeg lacrimi din stele,

Cupe, mărgăritărele,

Dar azi mă scutur de ele

Şi gonesc clipele grele

Când soarele s-a uimit

Că Hristos e răstignit...

Albă ca sufletul bun,

Înfloresc aici să spun:

În putere îmbrăcat,

Iisus a înviat!

Bucuraţi-vă, surori,

Goniţi ai morţii fiori!

Mironosiţele sunt uimite. Ele îşi lasă deoparte sticluţele şi îşi scot maramele închise la culoare.

Mironosiţa 7: N-aud bine sau visez?

Aud sau imaginez?

Este pura realitate

Sau sunt vorbe dintr-o carte?

Astăzi florile vorbesc

Iară îngerii vestesc

Că Hristos a înviat

Cu putere de-Împărat?

Fetelor, e-adevărat?

Inima s-a-nfiorat!

Mironosiţa 8: Am fost oarbe, nu am înţeles

Şi încă mai suntem, căci ades

Omul se încuie-n mintea lui

Şi frânge aripa gândului.

Ne învaţă îngerii din cer

Iar florile zâmbetul ne cer,

Bucuroase, imnuri să-I cântăm

Şi pe alţii să îi învăţăm:

Că Domnul Iisus a înviat,

Fiind veşniciei, El, aluat.

Îngerii (în cor): Bucuraţi-vă, sfinte femei,

Aţi ajuns până-n zorii zilei

Celei mai cinstite pe pământ

Şi în ceruri, cu numele sfânt

De Domini dies, duminică,

Zi în care slujbe se ridică,

Pentru că Hristos a înviat,

Sufletul din moarte a sculat!

Mironosiţa 9: Tot mai plângem, îngeraşi şi flori,

Dar cu alte lacrimi, alţi fiori,

Bucuria ce ne-aţi dat e mare

Şi n-are sfârşit. Ce alinare!

Domnul nostru moartea a învins!

Domnul nostru Raiul a deschis!

Domnul nostru e aici, cu noi,

Curgă lacrimi, fericirii ploi!

Zbuciumul s-a dus, durerea pleacă,

Lacrima tristeţii fuge, seacă,

Nu mai e motiv pentru mâhnire,

Când e drum deschis spre mântuire.

Floarea - paştelui: Albă ca lumina ce se cerne

Din ochi calzi şi-n inimă se-aşterne,

Mă alătur vouă la cântat

Despre Domnul, că a înviat!

An de an voi înflori de Paşte,

Cine mă priveşte, deci, cunoaşte

Că eu amintesc de înviere,

De viaţa ce-n moarte nu mai piere,

De moartea pe cruce ţintuită,

De duminica cea însorită

În care lumina a strigat:

Soarele dreptăţii a-nviat!

Mironosiţa 10: Să vestim şi lumii, spre folos,

Că a înviat Domnul Hristos,

Să se ştie că-i Mântuitor,

Pentru omenire salvator.

Haideţi pe Apostoli să-i vestim,

Împreună să ne veselim!

Haideţi să cântăm neîncetat

Că Domnul Hristos a înviat!

Haideţi ura toţi să o lăsăm

Împreună să ne bucurăm!

Cântă cu toţii „Hristos a înviat".

---

Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.

---

  

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

     


BUCURIA MIRONOSIȚELOR

Piesa de teatru religios pentru copii, Literatura & Religie