Sfântului Mare Mucenic Dimitrie

Sfântului Mare Mucenic Dimitrie

Când dor de veşnicie abundă-n tinereţe,

Nimic nu stăvileşte a inimii nobleţe;

Mărturisirea-nfruntă împărătești dorinţe

Şi nu primeşte-n sine păgâne umilinţe.

Un tânăr glas răsună: voievodul Dumitru

Nu-şi ascunde credinţa ce-n taină a primit-o:

- Creştin sunt, fără teamă, al Domnului din Ceruri,

Lui Îi slujesc - mi-e mamă Biserica, de-a pururi.

Se mânie-mpăratul, nepricepându-i gestul,

De ce totul să piardă Dimitrie, alesul?

În temniţă-l închide, să-i fie de pedeapsă,

Poate spre răzgândire..., de nu, moartea-l aşteaptă!

Cine să-şi schimbe gândul? Cine să nu mai creadă?

Asprimea închisorii oare-i de-ajuns să poată?

Înaripat de îngeri, cu inima-ntărită,

Dimitrie-l ajută pe Nestor, la ispită.

Şi fu străpuns de suliţi, ucis, la grea mânie,

Dar sufletu-i la ceruri, credinţa lui e vie!

Apoi, la ceva vreme, descoperite moaşte

Revarsă mir din ele, trecutul să-l demaşte,

Vorbind o altă limbă, graiul minunii sfinte,

Creştinilor ce-n suflet au ruga cea fierbinte!

Dimitrie slăvite şi Mare Mucenice,

La Domnul mijloceşte, tristeţea să-mi ridice!

Byzantine music

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Comments

[CARAMBAOLE :0114:]

Un beau post bien écrit
et instructif

[Mirela]

Vous etes tres aimable, merci.