Duminica

19 Septembre 2008, 13:23pm

Publié par Mirela

DUMINICA - SĂRBĂTOARE SĂPTĂMÂNALĂ
A CREȘTINILOR

Clasa: a V-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Duminica - sărbătoare săptămânală a creştinilor

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 50 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să enumere cel puţin trei denumiri potrivite pentru ziua Duminicii;

O₂: să explice denumirile enumerate, extrăgând semnificaţia praznicului Duminicii pentru creştini;

O₃: să indice pe scurt semnificaţia religioasă a celorlalte zile ale săptămânii;

O₄: să argumenteze diferenţa între sabatul evreiesc şi Duminică;

O₅: să precizeze cum serbează un creştin ziua Duminicii şi ce folos sufletesc primeşte de aici.

Obiective formativ-educative:

- să conştientizeze importanţa respectării Duminicii prin participarea la slujba Sfintei Liturghii.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: Sfânta Scriptură.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea, lectura biblică.

- formele de organizare a clasei: frontal, individual, lectura individuală.

Bibliografia:

- Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1995;

- Arheologie biblică, Preot Prof. Dr. Dumitru Abrudan, Editura Institutului Biblic şi de Mistune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994;

- Liturgica teoretică, Pr. Ene Branişte, Editura „Credinţa noastră", Bucureşti, 1997;

- Liturghia: Cerul pe Pământ, Sfântul Ioan din Kronştadt, Editura Deisis, Sibiu, 1996;

- Metodica predării religiei, Prof. Monica Opriş, Reîntregirea, Alba Iulia, 2000;

- Credinţa ortodoxă, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1996.

- Introducere în credinţa şi viaţa Bisericii Ortodoxe, Anthony M. Coniaris, Editura Σοφία, Bucureşti, 2001;

- Temeiuri ale dreptei credinţe, Pr. Dr. Neculai Grosu, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 1996.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- Salutul;

- Rugăciunea „Împărate ceresc";

- Prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- Se pun întrebări legate de sărbătorile religioase, individual:

Ce înseamnă „zi de sărbătoare"?

De câte feluri sunt sărbătorile?

Cum serbăm un praznic?

De ce participăm la slujbele religioase de sărbători?

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- Se anunţă titlul şi se scrie pe tablă: „Duminica - sărbătoare săptămânală a creştinilor";

- Obiectivele propuse: „Astăzi vom discuta despre semnificaţia creştină a zilei de Duminică, în comparaţie cu celelalte zile ale săptămânii, dar şi cu vechea sărbătoare evreiască a sâmbetei. Vom vedea cum serbează un creştin ziua Duminicii şi ce folos sufletesc obţine de aici."

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

a. Definiţia: Duminica este praznicul împărătesc ce are în centru pomenirea Învierii Domnului, care se face mai ales prin slujba Sfintei Liturghii.

b. Duminica - denumiri:

- Ziua Domnului;

- Ziua Soarelui;

- Împărăteasa zilelor;

- Ziua pâinii;

- Ziua Învierii;

"După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei (...)" (Matei XXVIII, 1-2 ş.u.)

- Ziua Pogorârii Duhului Sfânt;

c. Semnificaţia celorlalte zile ale săptămânii:

- Luni - ziua închinată îngerilor;

- Marţi - ziua Sfântului Ioan Botezătorul;

- Miercuri - zi de post ce aminteşte de vânzarea lui Iuda;

- Joi - ziua Cinei celei de Taină, a Sfinţilor Apostoli, a Sfântului Nicolae;

- Vineri - ziua Răstignirii, zi de post;

- Sâmbătă - ziua când Mântuitorul Hristos a stat în mormânt, zi închinată pomenirii morţilor.

d. relaţia dintre sabat (sâmbăta evreiască) - Duminica creştină.

Evreii cinsteau sâmbăta, pe care o numeau „sabat" (zi de odihnă), pentru că ei fuseseră scoşi din robia egipteană într-o zi de sâmbătă, şi pentru că primiseră poruncă de la Dumnezeu să facă astfel. Apoi, Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de la crearea lumii, ori ziua a şaptea e socotită ca fiind sâmbăta. Dar Mântuitorul Hristos a venit ca să împlinească Legea veche a evreilor, să o desăvârşească. De aceea, El ne-a adus spre cinstire o nouă zi, mai mare decât sâmbăta: Duminica. Această zi s-a arătat în primul rând prin Învierea lui Hristos în zi de Duminică. De aceea, creştinii au numit Duminica: „Împărăteasa zilelor", când am fost scoşi din robia morţii şi a păcatului, şi când uşile Raiului s-au redeschis pentru neamul omenesc.

Evreii fuseseră scoşi dintr-o robie omenească, trecătoare, şi de aceea cinsteau sabatul; creştinii au fost scoşi din robia stricăciunii veşnice: deci Duminica este cu mult mai mare decât oricare zi din săptămână. Măreţia ei vine şi din faptul că Duminica se săvârşeşte Sfânta Liturghie, slujba care pomeneşte toate momentele vieţii lui Hristos, având ca centru Învierea Sa şi Pogorârea Duhului Sfânt. Aşa s-a făcut de la începutul creştinismului, şi, ca urmare, Duminica a mai fost numită „ziua Învierii" şi „ziua Pâinii".

e. Cum participăm la praznicul Duminicii: ca şi la celelalte sărbători (la Vecernia de sâmbătă seara, la Utrenie şi la Sfânta Liturghie de duminică dimineaţa, apoi fapte de milostenie, vizite ale bolnavilor, citire din cărţi sfinte, odihnă trupească și sufletească).

f. De ce participăm la Liturghie Duminica: pentru că ne pregătim de viaţa veşnică, când nădăjduim să fim împreună cu îngerii, cu sfinţii, cu Maica Domnului şi cu Dumnezeu Însuşi, faţă către faţă; acum ne întâlnim cu ei la Biserică în mod nevăzut (prin icoane). Participând primim harul lui Dumnezeu care este hrana sufletului nostru.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

- Prin întrebări:

Ce ne aminteşte fiecare zi a săptămânii?

     Care dintre zilele săptămânii e cea mai importantă pentru un creştin?
     De ce serbăm Duminica?
     Cum celebrăm ziua Duminicii?

De ce ne ducem Duminica la Biserică?

- Lectură biblică:

„Şi iarăşi a intrat (Iisus) în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată. Şi Îl pândeau pe Iisus (fariseii) să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.

Şi a zis (Iisus) omului care avea mâna uscată:

- Ridică-te în mijloc! Şi a zis lor (Iisus):

- Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei (fariseii) tăceau; şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului:

- Întinde mâna ta! Şi a întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă." (Evanghelia după Marcu, capitolul III, versetele 1 - 5)

Explicaţie: Cinstirea sabatului la evrei se făcea în două feluri: prin dublarea jertfei zilnice în templu şi prin rugăciuni speciale, dar şi prin încetarea oricărui lucru din partea oamenilor liberi, a sclavilor şi a animalelor. De exemplu, sâmbăta evreii nu aveau voie să aprindă focul pentru a face mâncare (se făcea de vineri), nu aveau voie să muncească la câmp, să strângă lemne, nici să facă negoţ (comerţ). Nu aveau voie nici să parcurgă o distanţă mai mare de 2000 coţi (960 m), cât se credea că fusese între Cortul Sfânt al lui Moise şi tabăra evreiască.

Toate acestea se făceau pentru ca evreii să-şi amintească în ziua sâmbetei de Dumnezeu, Creatorul şi Purtătorul de grijă. Mântuitorul a arătat evreilor în mai multe rânduri că este voie în ziua de sărbătoare a sâmbetei să faci binele: să vindeci un om bolnav, să scoţi un animal căzut într-o groapă (Matei XII, 11-12) ş.a. Ziua de odihnă mai amintea evreilor de Raiul pierdut, când omul nu trebuia să muncească din greu pentru câştigarea existenţei. Sâmbăta evreiască nu a fost însă decât o palidă imagine a Duminicii creştineşti.

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Sfântul Ioan din Kronştadt ne învaţă:

„Doamne miluieşte" - e o rugăciune care se repetă foarte des, la orice slujbă a Bisericii. Este o rugăciune de pocăinţă, adică de recunoaştere a păcatelor şi de cerere a milei lui Dumnezeu, Care să ne ierte. Pe cât este de scurtă această rugăciune, pe atât este de importantă. E o rugăciune - medicament, care ne învaţă să ne smerim, să recunoaştem că avem nevoie de mila lui Dumnezeu pentru a ne curăţi de păcate.

Repetarea deasă este datorită faptului că avem multe păcate, greşim neîncetat înaintea lui Dumnezeu, şi mereu avem nevoie de mila Lui. Spunând această rugăciune, ne deosebim de îngerii răi, care deşi greşesc, nu pot spune nicicum „Doamne miluieşte", din cauza răutăţii şi a mândriei. Mulţi oameni înşelaţi de diavol iau în râs slujbele Bisericii, spunând că se zice mereu „Doamne miluieşte", „Dă, Doamne", „Aliluia" - ei nu ştiu că fără de mila lui Dumnezeu nici un om nu se mântuieşte.

Concluzia lecţiei: Duminica e ziua Învierii Domnului, când participăm la Sfânta Liturghie.

VIII. Evaluarea

- pe tot parcursul orei;

- prin exerciţiu:

Alegeţi varianta corectă de răspuns (pentru un creştin) dintre cele trei variante date pentru fiecare întrebare:

§ Abia aştept să vină:

a. week-end-ul.

b. Duminica.

c. sâmbăta.

§ Serbăm Duminica prin:

a. muncă.

b. plimbare liniştită în parc, la iarbă verde (picnic).

c. participare la slujba Liturghiei, alături de ceilalţi credincioşi.

§ Denumirea cea mai potrivită pentru „Duminică" este:

a. Ziua Soarelui.

b. Ziua Învierii.

c. Sabat.

§ Creştinii serbează Duminica:

a. De la Sfântul Constantin cel Mare (321).

b. De la Învierea lui Hristos.

c. Nu se ştie de când.

IX. Activitatea suplimentară

Alcătuiţi o scurtă compunere cu titlul „O Duminică în parohia mea", care să cuprindă:

- numele hramului Bisericii de care aparţineţi cu locuinţa (pe care o frecventaţi în mod obişnuit);

- ce v-a impresionat în mod deosebit la slujbele la care aţi participat.

Elevii sunt solicitați să prezinte ora următoare fotografii (dacă dețin) cu biserica de parohie sau cu alte biserici / mânăstiri pe care le-au vizitat, pentru un schimb de experiență pe această cale.

X. Încheierea

Rugăciunea: „Cuvine-se cu adevărat".

Pentru explicarea Sfintei Liturghii, partea I, click aici.

Pentru explicarea Sfintei Liturghii, partea a doua, click aici.

Pentru explicarea Sfintei Liturghii, partea a treia, click aici.

Pentru explicarea Sfintei Liturghii, partea a patra, click aici.

Pentru explicarea Sfintei Liturghii, partea a cincea, click aici.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova