Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Crestinul si Sfanta Liturghie (partea a cincea)

Referat
Mirela Șova



Creștinul și Sfânta Liturghie





Urmează pregătirea preotului şi a credincioşilor pentru împărtăşirea cu Sfintele Taine:

Preotul: Întâi pomeneşte, Doamne, pe Prea Sfinţitul, Episcopul nostru (numele), pe care îl dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.

Strana (credincioşii): Pe toţi şi pe toate.

Acum preotul se roagă în taină:

„Adu-Ţi aminte, Doamne, de oraşul (satul, sfânt locaşul) acesta, în care vieţuim şi de toate oraşele şi satele şi de cei ce cu credinţă vieţuiesc într-însele. Adu-Ţi aminte, Doamne, şi de cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, de cei bolnavi, de cei ce pătimesc, de cei robiţi şi de mântuirea lor. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce aduc daruri şi fac bine în sfintele Tale biserici şi îşi aduc aminte de cei săraci; şi trimite peste noi toţi milele Tale."

Preotul: Şi ne dă nouă, cu o gură şi o inimă a mări şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana (credincioşii): Amin.




 

Preotul: Şi să fie milele marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi.

Strana (credincioşii): Şi cu duhul tău.

Preotul: Pe toţi sfinţii pomenindu-i, iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte. (după fiecare îndemn)

Preotul: Pentru Cinstitele Daruri ce s-au adus şi s-au sfinţit, Domnului să ne rugăm.

Ca iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit pe Dânsele în sfântul, cel mai presus de ceruri şi duhovnicescul Său jertfelnic, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, să ne trimită nouă duhovnicescul har şi darul Sfântului Duh, să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Ziua toată, desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat, la Domnul să cerem.

Strana (credincioşii): Dă, Doamne. (după fiecare îndemn)

Preotul: Înger de pace, credincios, îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.

Milă şi iertare de păcate şi de greşelile noastre, la Domnul să cerem.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, la Domnul să cerem.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi, la Domnul să cerem.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos să cerem.

Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana (credincioşii): Ţie, Doamne.


În timpul răspunsurilor credincioşilor, preotul se roagă în taină:

„Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Îţi încredinţăm toată viaţa şi nădejdea noastră şi cerem, ne rugăm şi cu umilinţă cădem înaintea Ta: învredniceşte-ne să ne împărtăşim cu cuget curat, cu cereştile şi înfricoşătoarele Tale Taine ale acestei sfinte şi duhovniceşti mese, spre lăsarea păcatelor, spre iertarea greşelilor, spre împărtăşirea cu Sfântul Duh, spre moştenirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă."


E  
Urmează rugăciuni pentru ca harul să se reverse din Sfintele Taine şi să lucreze în toţi membrii Bisericii. Sfântul Nicolae Cabasila: dacă Cinstitele Daruri se transformă în Sfintele Daruri, indiferent de vrednicia preotului sau a credincioşilor, nu acelaşi lucru se întâmplă cu lucrarea lor sfinţitoare asupra acestora. Voia cea rea a oamenilor îi poate împiedica să primească harul.

Şi în taină preotul se roagă pentru această revărsare a milelor lui Dumnezeu peste toţi („Adu-Ţi aminte, Doamne ..."), dar şi în auzul tuturor: „Ca Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit pe Dânsele ...". acest lucru se vede şi din a doua rugăciune de taină a preotului, care se rosteşte în acest moment al slujbei: „Învredniceşte-ne să ne împărtăşim cu cuget curat, cu cereştile şi înfricoşătoarele Tale Taine (...) spre împărtăşirea cu Sfântul Duh ...".

Preotul cere, de asemenea, ca să slăvim pe Domnul cu toţii, „cu o gură şi o inimă" sau „unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh" - astfel S-a rugat şi Mântuitorul, înaintea Patimilor Sale: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine." (Ioan XVII, 21-23)

Unirea cea adevărată a oamenilor, unitatea de gând, de inimă, de credinţă, este darul Duhului Sfânt, este lucrarea milei lui Dumnezeu (a harului) şi cel mai bine se realizează aceasta prin Slujba Liturghiei, prin împărtăşirea tuturor credincioşilor de harul revărsat din Sfintele Taine aflate pe sfânta masă, în sfântul altar. Deci acest lucru se poate face numai în unitate de credinţă (mărturisită în Crez), de Adevăr. Numai aşa poate fi primit Duhul Sfânt, Duhul Adevărului.

     Sfântul Nicolae Cabasila ne tălmăceşte că momentele dinaintea Jertfei (a prefacerii Cinstitelor Daruri în Sfintele Daruri) simbolizează cele petrecute înainte de moartea Domnului: întruparea Fiului lui Dumnezeu, arătarea Sa în lume, predica Sa; Jertfa propriu-zisă arată moartea, învierea şi înălţarea Domnului, pentru că pâinea şi vinul se prefac în dumnezeiescul Trup şi Sânge cu care Hristos a murit, a înviat, S-a înălţat la ceruri. Iar cele de după Jertfă amintesc Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli, care s-a întâmplat la cincizeci de zile de la Înviere.


Preotul: Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată, şi a zice:

Strana (credincioşii): Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ; pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana (credincioşii): Amin.


E  
Acum se rosteşte sau se cântă Rugăciunea Domnească, care ne-a fost dăruită de Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Preotul s-a rugat ca să fim vrednici să-L numim pe Dumnezeu „Tată", adică să ne considerăm fii ai lui Dumnezeu. Prin această rugăciune, cerem nu numai „pâinea de toate zilele", ci şi „pâinea cerească", Trupul lui Hristos, care dă celor ce îl mănâncă în pace, cu dreptate, viaţa veşnică.


Preotul: Pace tuturor.      

Strana (credincioşii): Şi duhului tău.

Preotul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi.

Strana (credincioşii): Ţie, Doamne.

Între timp, preotul se roagă în taină:

„Mulţumim Ţie, Împărate nevăzut, Cel ce toate le-ai făcut cu puterea Ta cea nemăsurată şi cu mulţimea milei Tale din nefiinţă la fiinţă toate le-ai adus. Însuţi, Stăpâne, caută din cer spre cei ce şi-au plecat Ţie capetele lor; că nu le-au plecat trupului şi sângelui, ci Ţie, înfricoşătorului Dumnezeu. Tu deci, Stăpâne, cele puse înainte nouă tuturor, spre bine le întocmeşte, după trebuinţa deosebită a fiecăruia: cu cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer împreună călătoreşte, pe cei bolnavi îi tămăduieşte, Cel ce eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre.

Preotul: Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana (credincioşii): Amin.

În timp ce credincioşii răspund, preotul se roagă în taină:

„Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru din sfânt locaşul Tău şi de pe scaunul slavei împărăţiei Tale şi vino ca să ne sfinţeşti pe noi, Cel ce sus împreună cu Tatăl şezi şi aici, în chip nevăzut, împreună cu noi eşti. Şi ne învredniceşte prin mâna Ta cea puternică, a ni se da nouă Preacuratul Tău Trup şi Scumpul Tău Sânge şi prin noi la tot poporul."


E  
În aceste momente ale slujbei, preotul cere ca toţi credincioşii să se închine lui Dumnezeu, Cel prezent prin Sfintele Taine, prin plecarea capului. El cere Domnului să dea tuturor toate, după trebuinţă, aşa cum ne-a făgăduit: „Toate câte veţi cere de la Tatăl în numele Meu, vă va da vouă." (Ioan XIV, 13)

Preotul insistă, atât în rugăciunile rostite cu glas tare, cât şi în cele de taină, asupra invocării coborârii harului peste credincioşi, spre sfinţire, şi spre a putea primi cu vrednicie Preacuratul Trup şi Scumpul Său Sânge.


Preotul: Să luăm aminte: Sfintele, sfinţilor.

Strana (credincioşii): Unul Sfânt, Unul Domn, Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

În timp ce se cântă acestea, preotul se împărtăşeşte. Înainte de Sfânta Împărtăşanie, el se roagă în taină:

„Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuşi Preacurat Trupul Tău şi acesta este însuşi Scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie: miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă. Şi mă învredniceşte fără de osândă, să mă împărtăşesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin."

„Cinei Tale, celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi Taina Ta, nici sărutare îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta."

„Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtăşirea cu Sfintele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului."

După Sfânta Împărtăşanie, preotul rosteşte în taină şi rugăciunile aceasta:

„Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi."

„Mulţumim Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Dătătorule de bine al sufletelor noastre, că şi în ziua de acum ne-ai învrednicit pe noi, pe toţi, întru frica Ta; păzeşte viaţa noastră, întăreşte paşii noştri, pentru rugăciunile şi mijlocirile măritei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi pentru ale tuturor sfinţilor Tăi."


E  
La rostirea cuvintelor „Sfintele, sfinţilor", preotul înalţă Sfântul Trup, arătând astfel că numai cei sfinţi sunt vrednici să se împărtăşească. Cele sfinte se dau numai sfinţilor. Bineînţeles că cei care se vor împărtăşi nu au ajuns la măsura deplină a sfinţeniei, dar se străduiesc, se află pe drumul desăvârşirii, nu sunt împiedicaţi de păcate de moarte, nespovedite, nedezlegate de preotul duhovnic.

Credincioşii răspund cu „Unul Sfânt", smerindu-se, arătând că sfinţenia deplină Îi aparţine lui Dumnezeu, Care Se face Izvor de sfinţenie şi pentru noi. Prin Hristos S-a dezvăluit lumii o parte din slava (mărirea, puterea, strălucirea) lui Dumnezeu Tatăl.

Înainte de a se împărtăşi, preotul toarnă în Sfântul Potir puţină apă caldă, care închipuie pe Sfântul Duh, Care încălzeşte inimile, fiind în acelaşi timp şi foc curăţitor.

Urmează împărtăşirea preotului, în sfântul altar, înainte de care acesta se roagă pentru iertarea oricărui păcat al său. Iar după împărtăşire, preotul mulţumeşte pentru darul primit.


Preotul: Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi.

Strana (credincioşii): Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă.


E  
Preotul cheamă la împărtăşire pe credincioşii anume pregătiţi în acest scop. Acestora li se cere frica de Dumnezeu, începutul înţelepciunii, credinţa neştirbită că se apropie de Hristos Mântuitorul, şi dragostea rodită în fapte bune. Numai aşa se poate apropia omul de Dumnezeu. Pregătirea pentru primirea Sfintei Împărtăşanii presupune mai ales Sfânta Spovedanie, rugăciuni speciale către Dumnezeu, rostite de fiecare credincios, împăcarea cu orice om care ne-a greşit.

Înălţarea Sfântului Potir din acest moment şi din cele următoare închipuie arătările Domnului după înviere, în diferite locuri. De aceea, credincioşii răspund, cântând: „Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă", iar mai apoi „Am văzut lumina cea adevărată".

Acum se împărtăşesc credincioşii, pe rând. Ar fi bine ca la fiecare Sfântă Liturghie să se împărtăşească şi câţiva credincioşi, pe lângă clerici.


Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.

Strana (credincioşii): Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.

Preotul: Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana (credincioşii): Amin. Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm slava Ta; că ne-ai învrednicit pe noi a ne împărtăşi cu Sfintele, cele fără de moarte, preacinstitele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia Ta; toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta. Aliluia. Aliluia. Aliluia.

Preotul: Drepţi, primind dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele şi de viaţă făcătoarele, înfricoşătoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie să mulţumim Domnului.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte.

Preotul: Ziua toată desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcate cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana (credincioşii): Ţie, Doamne.

Preotul: Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana (credincioşii): Amin.


E  
La cuvintele „Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău ...", preotul înalţă iarăşi sfântul potir, ceea ce semnifică o altă arătare a Domnului după înviere.

După împărtăşirea credincioşilor, slujba s-a împlinit. Darurile au fost sfinţite, preotul şi credincioşii, de asemenea.

„Totdeauna, acum şi pururea ..." - reprezintă ultima arătare a Domnului către ucenici, după care, la scurt timp, Hristos S-a înălţat la cer.

Credincioşii mulţumesc lui Dumnezeu pentru că le-a dat împărtăşirea cu Sfintele Taine, cele dătătoare de viaţă veşnică („Să se umple gurile noastre ...") şi Îl roagă să îi întărească în sfinţenia dobândită.

A urmat apoi o ectenie, cu cereri şi slăviri ale lui Dumnezeu.


Preotul: Cu pace să ieşim.

Strana (credincioşii): Întru numele Domnului.

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Strana (credincioşii): Doamne miluieşte.

Preotul: Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzeşte; sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta şi nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruieşte, bisericilor Tale, preoţilor, binecredinciosului popor român de pretutindeni şi armatei ţării noastre.

Că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de Sus este pogorând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana (credincioşii): Amin. Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac. (de trei ori)


E  
Preotul a citit acum Rugăciunea Amvonului („Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează ..."); în vechime, cu această rugăciune se încheia Liturghia. Tot ce urmează după aceasta reprezintă adausuri mai noi.

Această rugăciune aminteşte de adunarea Apostolilor în casa din Ierusalim, aşteptând Pogorârea Sfântului Duh. E o frumoasă rugăciune pentru întreaga Biserică, pentru păzirea ei în pace şi sfinţenie, cu recunoaşterea faptului că orice bune este dat de la Părintele luminilor, de la Dumnezeu.

Credincioşii slăvesc numele cel sfânt al lui Dumnezeu, cântând: „Fie numele Domnului ...".

 

Preotul: Binecuvântarea Domnului peste voi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana (credincioşii): Amin.

Preotul: Slavă Ţie Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie.

Strana (credincioşii): Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Doamne miluieşte. Doamne miluieşte. Doamne miluieşte. Binecuvintează.

Preotul: Cel ce a înviat din morţi, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfântului (numele; al cărui hram îl poartă biserica), ale celui între sfinţi Părintele nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, ale Sfântului (numele) a cărui sfântă pomenire o săvârşim, ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

Strana (credincioşii): Amin.

Preotul: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.

Strana (credincioşii): Amin.


E  
Binecuvântarea dată de preot („Binecuvântarea Domnului ...") simbolizează Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli. Acum harul se revarsă peste toţi credincioşii participanţi la slujbă.

Liturghia se încheie cu preamărirea Sfintei Treimi de către preot şi de credincioşi, după care urmează „otpustul", adică binecuvântarea finală, dată de preot, la care se pomeneşte şi Sfântul Ioan Gură de Aur, considerat a fi autorul Sfintei Liturghii, ca şi sfinţii sărbătoriţi în ziua aceea.


***

 

După slujbă urmează predica (ce se poate rosti şi în alt moment al slujbei, după citirea Sfintei Evanghelii, spre exemplu), miruitul credincioşilor, cu untdelemn sfinţit, din candela de la iconostas (practică locală, care consfinţeşte faptul că orice creştin e „uns" de Dumnezeu); apoi împărţirea anafurei (pâine sfinţită, pe care o luau în vechime numai cei care nu se împărtăşeau, dar care e luată azi de toţi credincioşii, pe nemâncate.)

Plini de pace, de sfinţenie, de har şi binecuvântare, creştinii se duc la casele lor, având datoria de a lumina întreaga societate, ca oameni vrednici, buni, iubitori şi iertători. Prin ei se luminează şi se sfinţeşte întreaga lume. Pentru că întreaga lume e chemată de Dumnezeu să devină Biserică.


  În loc de încheiere

 

De se va strica şi sarea,

Cum va fi bună mâncarea?

De se va stinge lumina,

Cine o să poarte vina?


Omul bun şi credincios

Este sarea lui Hristos.

El va lumina în lume,

Prin faptele sale bune.


Omule, prin slujba sfântă,

Unde şi îngerii cântă,

Te-ai sfinţit, te-ai înnoit;

Cu Hristos tu te-ai unit!

Sfârșit și lui Dumnezeu laudă!

   

Bibliografie selectivă


Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988;

Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a celui între sfinţi Părintelui nostru, Ioan Gură de Aur, darul dragostei în Hristos din partea creştinilor ortodocşi ai Greciei, 2000;

Liturgica teoretică, manual pentru elevii seminarişti, ediţia a treia, Pr. Ene Branişte, Ghenadie Niţoiu, Gheorghe Neda, Editura „Credinţa noastră", Bucureşti, 1997;

Dictionnaire grec-français du Nouveau Testament, Maurice Carrez, François Morel, Labor et Fides, Société Biblique Française, quatrième édition, revue et corrigée, 1995;

Pravila bisericească, Ieromonah Nicodim Sachelarie, Ediţia a III-a, editată de Parohia Valea Plopului, Jud. Prahova, 1999;

Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii. Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila, Nicolae Cabasila, Pr. Prof. Ene Branişte, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997;

Dicţionar religios, Pr. Ion M. Stoian, Editura Garamond, Bucureşti, 1995;

Liturgica specială, Preot Prof. Dr. Ene Branişte, pentru facultăţile de teologie, ediţia a treia, Editura Nemira, 2002;

Liturghier, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1995.

 

 

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Repost 0

Commenter cet article

Bogdan 03/07/2011 14:33


Ma bucur ca am citit acest articol, mi s-a mai luminat mintea mea putina. Acum, dupa ce am inteles semnificatia Sfintei Liturghii, ma simt mai intarit si mai plin de ravna.Sper sa ma tina :). Sa va
dea Dumnezeu sanatate!