Sfantul Grigorie Decapolitul

27 Août 2008, 09:27am

Publié par Mirela

SFÂNTUL GRIGORIE DECAPOLITUL

Clasa: a IV-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Sfântul Grigorie Decapolitul

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să povestească viaţa Sfântului Grigorie Decapolitul;

O₂: să extragă învăţăminte pentru viaţa lor din relatarea vieţii sfântului;

O₃: să prezinte câteva dintre minunile săvârşite de Sfântul Grigorie;

O₄: să explice cuvintele: „metanie", „candelă", „vedenie", „stareţ".

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă că viaţa unui sfânt este presărată de necazuri şi suferinţe, pe care acesta le îndură pentru numele lui Hristos, şi că un sfânt nu face minuni pentru sine însuşi , ci pentru ajutarea altora.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: carte de rugăciuni, icoane și fotografii de la mânăstirea Bistrița - Vâlcea.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, povestirea, problematizarea, argumentarea, exerciţiul.

- formele de organizare a clasei: frontală.

Bibliografia:

- Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie;

- Proloagele, vol. I;

- „Viaţa şi minunile Sfântului Grigorie Decapolitul", Sfânta Mănăstire Bistriţa;

- Rugăciunile Sfântului Grigorie Decapolitul, Sfânta Mănăstire Bistriţa;

- Sfântul Ioan Iacob Românul-Hozevitul, „Poezii".

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- se verifică prin întrebări, cu notare, lecţia anterioară.

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- Cum se mai numesc prietenii lui Dumnezeu? (sfinţi)

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- Se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi: „Sfântul Grigorie Decapolitul". Vom cunoaşte astăzi împreună viaţa unui sfânt sărbătorit pe 20 noiembrie, pentru a avea un model de viaţă creştină şi a ne întări în credinţă, cerându-i mijlocirea către Dumnezeu.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

- metanie sau mătanie = închinăciune prin îngenunchere şi atingerea pământului cu capul; şirag de 33 mărgele cu care se numără rugăciunile către Domnul nostru Iisus Hristos.

nădejde = speranţă; încredere că ceea ce faci sau doreşti se poate realiza, cu ajutorul lui Dumnezeu.

vedenie = vedere neaşteptată a uneia sau a mai multor persoane de pe lumea cealaltă (îngeri, demoni, sfinţi, Dumnezeu). E greu de deosebit dacă este adevărată sau înşelăciune demonică.

- Mai demult, pe când se ducea în lume o luptă puternică împotriva sfintelor icoane (iconoclasm), s-a născut în Decapole băieţelul Grigorie, într-o familile creştină. De mic el mergea la biserică şi se străduia să aplice în viaţa lui poruncile lui Dumnezeu.

Spre deosebire de alţi copii, lui nu-i plăceau nici hainele, nici mâncărurile scumpe. Îi plăceau Psalmii lui David şi toată Biblia. Când a crescut mare, părinţii au vrut să-l însoare, dar el a fugit pe ascuns la o mânăstire, căci voia să fie călugăr. Mama lui, Maria, l-a căutat şi l-a rugat să vină mai aproape de ea, la o mânăstire unde era şi un frate de-al lui.

Grigorie a ascultat-o pe mama sa şi s-a mutat. Dar la noua mânăstire egumenul (stareţul), conducătorul mânăstirii, nu se închina la sfintele icoane. De aceea, sfântul Grigorie l-a certat şi pentru aceasta a fost bătut. El a mulţumit pentru aceste lovituri ca pentru o rouă cerească: „Slavă Domnului că mi-a dat să pot suferi pentru credinţă!" Apoi tânărul călugăr a plecat la o altă mânăstire, unde era un unchi al lui.

Acolo a stat 14 ani, sporind în ascultare, smerenie, răbdare, blândeţe, în dragoste către Dumnezeu şi aproapele, în toate faptele bune, fiind respectat de toţi călugării. Apoi s-a retras într-o peşteră, pentru a se ruga neîncetat. În acea peşteră locuiau mai mulţi diavoli, care l-au chinuit pe Grigorie, pentru a-l goni de acolo. Dar sfântul a rezistat cu rugăciunea (care îi ardea pe diavoli), cu semnul sfintei cruci şi cu metaniile, cu nădejdea şi credinţa în Dumnezeu. Aşa au fugit diavolii de sfânt, ca nişte păianjeni neputincioşi.

După multe ispite, i s-a arătat sfântului Grigorie o lumină preafrumoasă şi un miros de nepovestit, care au ţinut mai multe zile, deşi sfântului i s-a părut că a trecut numai o oră. Sfântul a chemat atunci pe unchiul său, să-i spună dacă vedenia lui era de la Dumnezeu sau de la diavoli.

- Nu te speria, dragul meu, că e semn dumnezeiesc! - i-a răspuns acesta - făcut de Domnul cu cei sfinţiţi ai Săi.

De atunci, sfântul a părăsit peştera şi s-a dus în lume, să-i ajute pe oameni în păstrarea credinţei adevărate. Iar în tot ceea ce făcea, atât atunci când se retrăgea din lume, ca şi atunci când se întorcea în lume, se conducea după voia lui Dumnezeu. Şi a poposit sfântul într-o cetate unde era dată poruncă de la împărat să nu fie primiţi călugări în casă. Deci Grigorie rătăcea prin oraş, şi nimeni nu-l primea. Dar un om sărac l-a primit la el în casă. Peste noapte, omul acela s-a îmbogăţit, prin minune, pentru fapta lui bună.

Apoi, sfântul a fost bătut pe stradă, din senin, de un tânăr. Dar văzând tânărul că sfântul nu s-a supărat, ci este blând, chiar şi bătut, s-a ruşinat şi s-a aruncat la picioarele lui, cerând iertare.

- Să nu mai baţi pe nimeni vreodată, i-a răspuns Grigorie, căci Hristos ne-a învăţat aşa: „De te loveşte cineva peste obrazul drept, întoarce-l şi pe celălalt". Şi l-a binecuvântat pe tânăr.

Altă dată, sfântul s-a rugat pentru un tânăr călugăr care era gata să se înece în mare, şi Dumnezeu i-a dat aceluia un lemn mic, cu care a ajuns la mal.

În plus, vindeca foarte mulţi îndrăciţi, spunând: „Doamne, miluieşte zidirea Ta şi nu o lăsa să se chinuiască de diavoli."

Odată, diavolul a intrat într-un balaur mare şi acesta a vrut să-l înghită pe sfânt.

- Dacă ţi-a dat Domnul putere ca să mă mănânci, apoi nu sta, căci eu sunt gata să mă dau spre mâncare. Dacă nu poţi să vezi pe acei care se tem de Domnul, du-te aiurea de-ţi găseşte alt loc de trai. Şi balaurul a fugit, ca şi cum era bătut. Căci şi animalele ştiu să se supună sfinţilor.

Dacă era cinstit în vreo cetate pentru minunile sale, fugea repede în alta. El nu avea pe lume decât haina de pe el. Sfântul Grigorie cunoştea viitorul şi lucrurile ascunse ale oamenilor. Vindeca diferite boli. Când grăia el, din gura lui ieşea un foc care-i lumina faţa ca soarele, pentru că nu mai grăia el, ci Dumnezeu grăia prin el. Dar nu toţi vedeau acel foc. Sfântul ştia şi când se apropia moartea cuiva. El nu pomenea niciodată răul cuiva.

La bătrâneţe a fost făcut şi preot. A murit în boli şi suferinţe, dar cu sufletul dăruit lui Dumnezeu, pe 20 noiembrie. Şi-a ştiut dinainte sfârşitul vieţii pământeşti şi trecerea la viaţa veşnică.

După moarte, s-au făcut şi se fac foarte multe minuni la sfintele sale moaşte. Trupul său binemirositor a fost adus de banul Barbu Craioveanul la mânăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea. De acolo, sfântul ocroteşte toată ţara noastră, ca o făclie de pază, şi pe toţi creştinii dreptmăritori.

ban = guvernator al Olteniei din trecut.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

- Din minunile Sfântului Grigorie Decapolitul:

Minunea aducerii sfintelor moaşte la noi

După ce turcii au cucerit Grecia, moaştele Sfântului Grigorie ajunseseră în mâinile unui conducător turc. Acesta aştepta un bun prilej să le dea în schimbul aurului.

Banul Barbu Craioveanu tocmai zidise o falnică mânăstire pe valea Bistriţei şi dorea să o înzestreze cu moaştele unui sfânt. Auzind de minunile ce se făceau la moaştele Sfântului Grigorie, banul a luat mult aur cu el şi slujitori bisericeşti şi s-a dus la turcul ce stăpânea moaştele (în Constantinopol - Istanbul).

Turcul tare s-a bucurat. Însă el a pus o condiţie:

- Ţi le voi da numai dacă îmi vei da greutatea lor în aur!

- Aşa să fie, a răspuns banul.

Atunci s-a pus pe un cântar de o parte sfintele moaşte, iar de alta a început să pună banul Barbu aur. Şi de-abia a pus el câţiva galbeni, că s-au şi ridicat sfintele moaşte, ca şi cum ar fi pus destul. Văzând această minune, turcul a zis:

- Bacu, bacu, gheauri gheaura ţecher!, adică: Vezi, vezi, cum creştin la creştin trage. Şi aşa a luat banul Barbu sfintele moaşte.

Minunea vindecării unui ofiţer german

În timpul primului război mondial (1914 - 1918) mânăstirea cu moaştele sfântului fusese ocupată de trupele germane. Într-o zi, unul din ofiţerii germani a fost împins de o îndrăzneaţă curiozitate şi a vrut să vadă faţa sfântului, care se ţinea mereu acoperită cu un văl.

În zadar stareţul i-a explicat cu blândeţe că oamenii sunt prea păcătoşi ca să vadă faţa sfântului, şi că dintotdeauna ea stă acoperită. Ofiţerul s-a simţit jignit că nu i se împlineşte pe loc cererea. S-a dus singur la sfintele moaşte, dar exact când a întins mâinile spre văl, i-au paralizat amândouă, iar el a ieşit fugind din biserică, ţipând de teamă şi de durere.

Călugării l-au sfătuit să-şi ceară iertare de la Dumnezeu şi de la sfântul Grigorie. Atunci el s-a dus iarăşi la sfintele moaşte şi s-a rugat astfel:

- Sfinte Grigorie, iartă-mi îndrăzneala şi tămăduieşte-mi mâinile paralizate, că te voi cinsti şi mă voi ruga ţie câte zile îmi va mai dărui mie milostivul Dumnezeu! Şi îndată s-a vindecat de paralizie ofiţerul.

Minunea cu uleiul din candelă

O femeie se chinuia de trei zile şi nu putea să nască. Ea a trimis pe cineva să-i aducă de la sfintele moaşte ale sfântului Grigorie Decapolitul puţin untdelemn, din candela ce ardea la capul sfântului. Imediat ce s-a uns femeia cu uleiul sfinţit, a născut fără nicio durere.

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Rugăciune a sfântului Grigorie:

„Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce la început ai făcut cerul şi pământul; şi cerul l-ai împodobit cu mari luminători ca să lumineze pe pământ şi ca printr-însele să fii mărit Tu singurul Făcător şi Stăpân al făpturii; iar pământul l-ai înfrumuseţat cu verdeaţă, cu iarbă şi cu multe feluri de seminţe ce rodesc după felul lor şi cu toate florile l-ai împodobit spre frumuseţe, şi l-ai binecuvântat; Însuţi şi acum, Stăpâne, caută din sfântul Tău locaş spre holda (livada, grădina) aceasta şi o binecuvintează; fereşte-o pe dânsa de toată fermecătura, vraja şi de toată răutatea; de ispita vicleană şi de uneltirea oamenilor răi. Şi-i dă ei să aducă roade la vreme, pline de binecuvântarea Ta; şi depărtează de la dânsa toată fiara şi sălbăticiunea, viermele, musca, rugina, arşiţa şi vânturile, care aduc stricăciune. Că s-a sfinţit şi s-a preamărit preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."

- Poezie religioasă:

Troparul Cuviosului Grigorie Decapolitul de la Bistriţa

de Sfântul Ioan Iacob Românul

Ca albina cea harnică ai umblat

Şi sufletul dornic ţi-ai adăpat

Din nectarul cel ceresc

Arătându-te la toţi

Ca un Înger pământesc

Grigorie Decapolite

Al ţării noastre izvor

De multe minuni făcător.

VIII. Evaluarea