Psalmii 119 - 124

Psalmul  119

La necaz, spre Domnul am strigat

Şi m-a auzit, m-a mângâiat!

Doamne Dumnezeu, mă izbăveşte

De tot răul ce mi se vesteşte!

Ce primeşti de la limba vicleană?

Săgeţi ascuţite, trase-n rană,

Cu cărbuni aprinşi, în vârful lor -

Asta este roada răilor.

Vai, am hoinărit în loc deşert,

Mult am pribegit, cu suflet sterp;

Vrut-am să fiu făcător de pace

Cu cei ce-o urau. Dar nu le place.

Le-am grăit degeaba, iar şi iar,

S-au luptat cu mine în zadar.

Psalmul  120

Mi-am ridicat privirea

Spre munţi, ca să primesc

Puterea, întărirea

Şi să mă mântuiesc.

Căci de la Domnu-mi vine

Scăpare, ajutor;

De la Acel ce ţine

Toate, ca Ziditor.

Nu-mi lasă în cădere

Piciorul, niciun strop;

El nu-i fără veghere

Pentru umilul rob.

Nu doarme, ocroteşte

Poporul Israel.

Puterea Lui păzeşte;

De-a dreapta-ţi va fi El.

Ai acoperământul

De Domnul făurit.

Nu te atinge vântul,

Nici soarele torid.

Nici luna nu te bate

Cu raze străvezii;

Domnul îţi face parte,

De rău te va păzi.

Intrând, ieşind în lume,

De rău nu te vei teme.

Psalmul  121

Stârnitu-mi-au veselie

Acei care mi-au spus mie:

Spre Domnul să ne-ndreptăm,

Spre Ierusalim plecăm!

Chiar în casa Domnului,

Din vârful Sionului,

Am intrat, ne-am închinat

În loc binecuvântat.

În Ierusalim - cetate

Vin seminţiile toate,

Din poporul Israel,

Ca să-L laude pe El!

Tot acolo-i judecata.

Tronul Domnului e gata;

Pentru pace vă rugaţi

Şi pe Domnul lăudaţi!

Cei ce casa Ta iubesc

În tot binele sporesc;

Pacea şi îndestularea

Să îţi umple aşezarea.

Cele bune îţi doresc,

O, Ierusalim ceresc!

Psalmul  122

Către-nalt de ceruri, unde locuieşti,

Ridicat-am ochii, ca să mă zăreşti.

Ca o slugă care Stăpânu-şi priveşte,

Să-i afle aleanul şi orice-şi doreşte,

Aşa ne sunt ochii aţintiţi spre Tine,

Doamne, Domnul nostru Cel din înălţime!

Şi supuşi în toate, noi Te aşteptăm,

Întinde-ne mila, să ne împăcăm!

Doamne, miluieşte pe robii de jos,

Defăimarea crudă sufletul ne-a ros,

Ocărâţi noi suntem şi răbdăm cu greu...

Întinde-ne mila, Doamne Dumnezeu!

Cei bogaţi şi mândri ne batjocoresc,

Pe noi ne afundă, iar ei se slăvesc.

Îţi aşteptăm mila, robii Tăi fiind,

Priveşte-ne, Doamne, din cer, miluind!

Psalmul  123

Israel să spună:

A Domnului mână

L-a scos din robie

Şi din grea mânie.

Domnul e cu el,

Neamul Israel;

Nu l-a înghiţit

Valul întărit.

Valuri înălţate

De ape, păcate,

Nu ne-au înecat;

Domnul ne-a scăpat.

Nici nu ne-au vânat,

Nu ne-au sfărâmat,

Cei ce cursă-ntind

Şi urma ne-o prind.

Domnul cel slăvit

Cursa le-a zdrobit.

Sufletul curat

L-a eliberat!

Avem ajutor

Şi spre ceruri zbor

În numele Lui,

Al Stăpânului.

Cel ce a făcut

Ceruri şi pământ.

Psalmul  124

Cei ce se încred în Domnul

Sunt ca muntele Sionul;

Neclintiţi în veci de veci!

Spre ei, Doamne, Tu Te pleci.

În jurul poporului

Stă pavăza Domnului.

De acum şi până-n veac,

Păstoriţi de-al Său toiag.

Iară cei neînţelepţi

Nu vor cârmui pe drepţi.

Domnul nu îi va lăsa

Pe cei buni a-i apăsa.

Fă bine celor curaţi,

La inimă nepătaţi!

Iară, Doamne, pe cei răi

Du-i pe-ntunecate căi.

Pace peste Israel,

Dumnezeu este cu el!

Pentru a lectura Psalmii următori, dați click aici!

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova
 

Psalmii in versuri

Mirela Șova