Psalmii 47 - 50

Psalmul  47

Domnul nostru e slăvit,

Pe întreaga glie;

Iar cetatea-I s-a ivit

Casă bucuriei.

Este cetate de-Împărat

Cu splendide palate.

Sus, pe Sionul cel înalt,

Privind spre miazănoapte.

în ea prezent e Dumnezeu,

Iar mâna Lui se vede;

Înfricoşat va fi cel rău,

De va vrea să o prade.

Toţi împăraţii, la un loc,

Cuprinşi sunt de cutremur.

Ei nu mai au puteri deloc,

Când Îl zăresc pe Domnul.

Plini de dureri, se chinuiesc,

Precum cea care naşte.

În ea pe Domnul Îl zăresc

Şi Îl vor recunoaşte.

E cetate-ntemeiată

Pentru veşnicie.

Mila Ta în ea se-arată,

Mi se dă şi mie.

Numele Tău este slăvit

În întreaga lume;

Dumnezeu este preamărit,

Dreptatea Ta voi spune.

De veselie s-a cuprins

Tot Muntele Sion.

Iuda e leul neînvins

Care Te are Domn.

Să povestiţi către urmaşi

Despre sfânta cetate,

Pe care ai Domnului paşi

Curând o vor străbate.

Domnul nostru din Sion

Este peste veacuri Domn;

Veşnic ne va cârmui, 

În veci ne va păstori.

Cetatea de care vorbesc Psalmii 45 şi 47 este Ierusalimul, aflat pe Muntele Sionului. În ea s-a arătat întregii lumi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca Împărat peste întreaga făptură. Iuda este unul dintre strămoşii după trup ai Mântuitorului.

Psalmul  48

Ascultaţi cu luare-aminte

Următoarele cuvinte;

Tuturor celor din lume

Le grăiesc cu-nţelepciune.

La bogat şi la sărac

- Deosebire nu fac -

Îmi voi însoţi vorbirea

Cântând dulce cu psaltirea.

Urechea mea vrea s-asculte

Pilde înţelepte, multe;

Nu am teamă-n ziua rea,

Când mă va înconjura

Păcatul unor duşmani,

Chiar dacă sunt bogătani.

Ei cred în puterea lor,

Uită că odată mor;

Nimeni nu poate să scape

Când vine ceasul de moarte.

Nimeni nu poate plăti

Preţ spre a se mântui;

Sufletul este prea scump -

Banii lumii nu ajung.

Nimeni nu poate rămâne

Pururi viu pe astă lume.

Şi nebunii, şi-nţelepţii,

Mor şi unii, mor şi alţii.

Altora lasă averea,

În mormânt le e şederea.

Omul, pus de Domnul rege,

Tocmai el, nu înţelege;

S-a făcut fără de minte,

N-a iubit pe-al Său Părinte...

Cei ce cred numai în sine

Vor fi în iad, spre ruşine;

Calea lor de pe pământ

Duce în veşnic mormânt.

Drepţii îi vor stăpâni,

Puterea le va slăbi,

Iadul îi va înghiţi,

Acolo s-or învechi.

Domnul mă va izbăvi,

Sufletul îmi va ieşi

Din iadul întunecat;

Chiar Stăpânul m-a salvat.

De-aceea, să nu te temi,

Când vezi omu-n bune vremi:

De-i bogat, de e slăvit,

Moartea nu l-a ocolit.

La moarte, nu ia cu sine

Nici avere, nici vreun bine;

Lauda de pe pământ

Nu-l ajută în mormânt.

Chiar dacă-n această viaţă

Vezi pe unul că se-nalţă,

Moartea-l duce-n negru foc,

Cu tot neamul la un loc.

... Omul, pus de Domnul rege,

Tocmai el, nu înţelege:

S-a făcut fără de minte,

N-a iubit pe-al Său Părinte.

Psalmul  49

Prin al Său Ceresc Cuvânt,

A-ntocmit Domnul pământ.

Străluceşte din Sion

Frumuseţea Lui de Domn.

Va veni El, va veni,

În lume va străluci;

Vocea-I se va auzi,

Înainte-I, foc va fi.

Va chema la judecată

Cer, pământ, neamuri - deodată.

El e Drept Judecător,

Singur martor tuturor.

Va grăi lui Israel:

„ - Dumnezeul Tău sunt Eu!

Nu te cert că ai jertfit

Cele ce ţi-am poruncit.

Mi-ai adus viţei şi ţapi,

Crezând că, jertfindu-i, scapi.

Ai uitat că-s ale Mele:

Animale, păsărele.

Toată lumea e a Mea.

Oare, sânge, Eu voi bea?

Taur, oare, voi mânca?

În zadar jertfeşti aşa!

Adu jertfa mulţumirii,

Adu-Mi ofranda slăvirii;

Împlineşte-ţi jurământul

Şi-atunci o să-ţi aud plânsul!"

Pe netrebnic l-a certat

Domnul, că a învăţat

Ceea ce n-a făptuit.

Doar din gură a grăit!

Când vedea pe hoţ că fură,

Alerga cu el de mână;

Desfrânare, răutate,

El se afunda în toate.

Gura lui era vicleană,

La frate-ntindea capcană;

Domnul însă L-a văzut

Şi acum n-a mai tăcut.

„ - Ai crezut, om păcătos,

Că-s ca tine, mincinos.

Însă, vezi, nu e aşa;

Eu acum te voi mustra!

Voi pune-naintea ta

- Şi nimic nu voi uita -

Păcatul ce-ai făptuit,

Răul ce ai înmulţit."

Luaţi aminte şi vă temeţi,

Vă grăbiţi să înţelegeţi,

Cei scăldaţi în nedreptate,

Trăind numai în păcate!

Căci vine cel ce răpeşte

Şi nu-i Cel ce izbăveşte;

Nu-i, că voi nu L-aţi chemat!

Nu este, doar L-aţi uitat!

Cei ce pe Domnul slăvesc

Îl văd şi se mântuiesc!

Psalmul  50

Doamne, Tu mă miluieşte

După mare mila Ta!

Îndurarea-Ţi prisoseşte,

Păcatul mi-l poţi ierta.

Curăţeşte-mă cu totul

De-ntinatul meu trecut.

Spală-mă de tot păcatul,

Mă căiesc de ce-am făcut!

Îmi cunosc fărădelegea,

Văd păcatul săvârşit;

Am greşit, călcat-am legea,

Dinainte eu ştiind...

Tu eşti Judecătorul Drept,

Oglindă - adevărul şade,

Ce tot păcatul mi-a vădit;

În faţa Ta, minciuna cade...

Zămislitu-m-am în păcat,

Eu în grea vină m-am născut;

Înţelepciune Tu mi-ai dat,

Din taine eu Ţi-am cunoscut.

Cel ce iubeşti în adevăr,

Mă curățește cu isop;

Ajută-mă, de-a fir de-a păr,

Să mă albească strop cu strop.

Către auzul meu să dai

Picurătoare armonii;

Să mă smeresc şi-n al Tău rai

Oscioarele să-mi fie vii!

Iar faţa Ta să o întorci

De la cele ce am greşit;

Păcatele să mi le ştergi,

Să fiu întreg, alb, curăţit.

În piept, inimă curată,

Doamne, mie să-mi zideşti;

Cu dreptate ea să bată,

Sufletul să-mi înnoieşti.

Nu mă alunga din faţă,

Nu-mi lua Duhul Tău Cel Sfânt!

Mântuirea să-mi dea viaţă,

Bucuria eu aflând.

Învăţa-voi a Ta lege

Pe cei ce dorm în păcat;

Ei la Tine s-or întoarce,

Calea Ta le-am arătat.

De a sângelui vărsare,

Izbăveşte-mă acum;

Mântuirea Ta cea mare

Cu dreptate să o spun!

Tu deschizi buzele mele,

Să vestească slava Ta.

Ţi-aş fi dat jertfe, dar ele-s

Prea puţin în faţa Ta.

Tu vrei jertfa umilinţei,

Inima îngenuncheată

Şi smerită; căci căinţei

Nu-i vei zice „nu", vreodată.

Doamne, cu milostivire,

Tu, pentru Sion, fă bine:

În Ierusalim, clădire

Zidurilor din ruine!

Doar atunci o să-Ţi pleci ochii

Înspre jertfa oferită.

Pe-altar Ţi-or pune viţeii -

Şi va fi bine primită.

Pentru a lectura Psalmii următori, click aici!

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Psalmii in versuri

Mirela Șova