Cuibul meu de minuni

Cuibul meu de minuni

Creşte, în noi, în copacul sufletesc,

Cuibul de minuni în care vin păsările.

Dar vin doar dacă e primăvară în suflet.

În toamna păcatelor, ele îşi iau zborul

Spre ţările calde, din ascunzişul

Rădăcinilor copacului.

Oh, păsări - speranţe ale bucuriei veşnice,

Lacrimi la vederea lui Dumnezeu în lume,

Iar v-aţi ascuns de mine,

Într-un joc fără de nume

Al înţelepţirii mele treptate?

Cuibul meu de minuni aşteaptă

Venirea păsărilor,

Cu intensităţi variate de dor,

Cu rugăciuni fără cuvinte,

Cu poezii - chemări

Şi cu regrete pentru neobrăzări şi greşeli.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova