căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
Copacii îşi scutură toamna lacrimile.
Sunt speriaţi de vestea pescăruşului:
Poate că nu va mai fi toamnă,
Poate că vara va ninge şi
Anul va avea un singur anotimp:
Al ploii care nu adapă.
Poate că susul va fi jos şi josul va fi în lateral.
Copacii au scris, ca să transmită
Oamenilor mesajul lor:
„Voi le-aţi încurcat pe toate,
Voi să le descurcaţi.
Ce vină avem noi, cei tăcuţi,
Slugile voastre care vă privesc
Cu ochi de piersică în mireasmă,
Pentru că voi nu ne mai socotiţi
Decât în ambalaje cu cod barat
Şi prin conturi în bancă?"
P.S.: „Codrul nu mai e frate cu românul,
Ci cu fabrica de cherestea."
Au scris, copacii, pe ultima foaie de hârtie,
Pe care au hotărât să o jertfească
Din trupul lor alarmat.
Un om se roagă sub un copac
Care plânge în hohote de frunze.
Autor: Prof. Religie Mirela Șova