cuvintele răsfrânte, licuricii din iarba sufletului meu
Mi-e teamă, mi-e teamă:
Iubirea Ta e prea mare
Şi răspunsul meu e prea mic.
Sunt un necontenit sugar,
Care nu vrea să treacă
La hrană solidă.
Care nu-şi deschide odată inima,
Ci se încuie în „nu vreau",
„Nu ştiu", „nu pot" şi „mi-e frică".
Mi-e frică să-Ţi dau totul
Şi să primesc Viaţa.
Conştiinţa mă trezeşte ca un ciocan
Făcut din rouă de trandafiri -
Ciocan înmiresmat,
Învăluit în iertare.
Cioc, cioc, cioc, de milioane de ori,
Milioane de secunde de răbdare a Ta
Şi de nehotărâre a mea...
Te rog, apasă cu mine mâna pe clanţă,
Altfel nu voi putea să-Ţi deschid definitiv.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova