Laude închinate Maicii Domnului (3)

Laude închinate Maicii Domnului (3)

 

Lauda Maicii Domnului,
Născătoarea Fiului Blândeții


Plecăciune-n mii de trepte,

Născătoare de Blândeţe.

Ruga să mi se deştepte,

Inima să-ţi dea bineţe!

Ai născut pe Împăratul

Cel Blând, de pe măgăruş;

Părtaşă ai fost, la sfatul

Cel ascuns şi neştiut.

Numai tu puteai fi Maică

Fiului dumnezeiesc.

Bunătatea te îmbracă

În veşmânt sărbătoresc.

Numai tu puteai fi via

Strugurelui din înalt,

Domnului tău, făcând voia,

Într-al inimii tresalt.

Floarea florilor din lume,

Floarea florilor din Rai,

Ne-nchinăm la al tău nume,

Mijlocire să ne dai!

 
 Lauda Maicii Domnului,
Născătoarea Fiului Bucuriei

  
 
Într-o bună zi, neaşteptată,

O zi din poveşti descălecată,

A pătruns în lume Bucuria,

Prin Fecioara - Maică, prin Maria.

Lumea n-a ştiut că nu-i de-o clipă,

Bucurie mică şi în pripă,

Ci e Bucurie necurmată,

Prin Sfânta Fecioară, strecurată...

Fiului ales I-au zâmbit norii,

Munţii, apele, stelele, zorii,

Toate-au râs cu hohote-ncleştate,

De ani mulţi de ele aşteptate.

Uitase făptura să zâmbească

De atâta ură omenească;

Oamenii uitaseră să cânte,

Spre cer, inimile să-şi avânte.

S-a sfârşit pustiul sufletesc,

Prin Iisus, Fiul dumnezeiesc,

Bucuria s-a vărsat spre om,

Nu mai trebuie decât ... s-o luăm.

Ajută-ne, Fecioară Maria,

Să primim în suflet, Bucuria!

Lauda Născătoarei Fiului Milei
 

Lacrimile de Fecioară

Au crescut o floare rară:

Fiul Milei, Domn din cer,

Îngeri cântă „Leru-i ler".

Este Fiul ce S-a dat

Jertfă de răscumpărat,

Fiindu-I milă de noi,

Căci, de har, eram prea goi.

Şi Măicuţa are milă

De tot omul ce suspină.

Ea pe toţi i-ar mângâia,

Dacă şi omul ar vrea.

Fiul Maicii, Fiul Milei,

Bucuria, Raza zilei,

Ne-a deschis Raiul, ne-aşteaptă

Cu nădejde, lângă poartă.

Lauda Născătoarei lui Hristos
 

N-ajung vorbele măiastre

Şi nici dorurile noastre,

Ca să spună de nespus,

Despre Pruncuţul Iisus.

Ce Prunc tainic ai născut,

Ce Prunc fără de-nceput,

Ce Prunc ţii la piept, Măicuţă,

Într-o iesle sărăcuţă?

Este Cel ce va fi Miel,

Când L-or răstigni pe El?

Este Cel ce-aduce pace

Într-o lume care zace?

Ce Prunc legeni şi dezmierzi,

Şi deloc din ochi nu pierzi,

Măicuţă neîntrecută,

Smerenie neştiută?

Cui cânţi dulce, să-L alini,

Pentru coroana de spini?

- Fiului, Iisusului,

Hristos, Dumnezeului. 
 

Lauda izgonitoarei mâhnirii

  

Ce ne-apasă sufletul, Măicuţă,

Ce ne zbuciumă, ne-ncolăceşte,

Ce ne macină, ne chinuieşte,

Ce ne-înhamă la o rea căruţă?

Patimile noastre ne doboară,

Grijile, durerile ne-apasă,

Mintea în capcană ne e trasă,

Într-un hău care ne înfioară.

Trage-ne, Măicuţa cea mai sfântă,

Trage-ne spre tine, înspre Rai,

Nu ne lăsa singuri, vino, hai,

De tine şi îngerii ascultă!

Cu privirea Ta înduioşată,

Semn să dai spre noi, cei necăjiţi,

Suntem fiii tăi, nu prea cuminţi,

Nu te lăsa, Maică, aşteptată.

Şi mereu Fecioara se coboară,

Prin icoane, -n case de creştini,

Căci îi sunt prieteni, nu străini,

Iar mâhnirea grea din suflet - zboară!

   
Lauda izgonitoarei fricii

 

Mi-e frică, Maică, că-ntr-o zi

Voi pierde bruma de speranţă,

Că nu îmi voi putea păzi

În suflet, pacea de vacanţă.

Mi-e frică de al morţii ceas,

Ce ticăie şi-acum în mine,

Că aş putea să uit, să las

Tot ce e bun şi ce e bine.

Mi-e frică şi de Dumnezeu,

Când voi da ochii, la-ntrebare:

- De ce nu M-ai chemat la greu

Şi te-ai retras în întristare?

Mi-e frică, de-aceea te chem,

Să îmi goneşti teama amară,

Să mă auzi cum plâng, cum gem,

Cu hohot de furtuni de vară.

Să-mi ţeşi o haină de minuni,

Care să-mi fie-adăpostire.

Iar tuturor celor ce-s buni

Să le fii, Maică, ocrotire.
 

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova