Cand bat clopotele

Când bat clopotele

  

Duminică, clopotele au bătut în biserici mari şi mici, chemându-ne la Sfânta Liturghie, fiind sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ca şi a Sfinţilor Români. În mânăstiri, au bătut şi bat clopote şi ieri, şi azi, zilnic. Chemarea clopotului tinde să nu se mai audă în oraş, prin vacarm. Dar, chiar dacă nu îi auzim dangătul, noi, creştinii ortodocşi, ŞTIM că se bate, că ne cheamă.

    
ŞTIM, de aceea nu avem iertare, dacă ne prefacem că nu-l auzim. În pustietăţi adiate de har, de asemenea, bat clopotele. Acolo parcă bat mai tare decât în oraşe, şi se aud... în toată ţara. Nu le-aţi auzit? La Halmyris bat clopote care cheamă la bucuria întoarcerii „acasă" a doi Sfinţi cu moaşte, Epictet şi Astion. Bat de mult, dar acum, cu intensitate, cheamă spre închinare cu bucurie şi credinţă! Cheamă, ca să ne dea ajutor!

„Un argument convingător, de sfinţenie şi de mister, există în Sfintele moaşte. Să vezi trupuri neputrezite de sute şi chiar de mii de ani, plăcut mirositoare şi făcătoare de minuni, şi să nu le respecţi, este o dovadă de necredinţă. Mai ales, că se cunoaşte viaţa plină de sfinţenie a acelor Sfinţi.
      Sfintele moaşte sunt mistere vizibile şi de netăgăduit. Toată lumea le poate vedea şi nu putem să le contestăm, să avem vreo obiecţiune. Despre neputrezirea trupurilor unor Sfinţi creştini, părintele Dumitru Stăniloae spunea: Faptul menţinerii osemintelor lor în starea de incoruptibilitate este o arvună a viitoarei incoruptibilităţi a trupurilor întregi după înviere şi după deplina lor îndumnezeire. Ele se menţin incoruptibile, pentru că în ele se menţine o putere dumnezeiască din vremea când trupurile lor erau unite cu sufletul. Ba mai mult, asupra lor se prelungeşte starea de îndumnezeire accentuată a sufletelor lor din starea actuală... De aceea, cei ce se roagă lângă osemintele Sfântului nu se roagă propriu-zis lor, ci persoanei lui. Cinstirea trece la persoană, ca şi în cazul cinstirii icoanelor.
      Printre semnele vizibile ale nemăsuratei iubiri divine faţă de noi, oamenii, sunt osemintele „casnicilor" Săi, rămase ca o arvună pentru nădejdea şi întărirea credinţei noastre pe acest pământ trecător." (Protos. Ioachim Pârvulescu, „Cele trei mari mistere vizibile şi incontestabile din Biserica Ortodoxă")

    

Autor: Prof. Religie Mirela Șova