Mi-am făcut tipar părelnic,După cum aş vrea să fieOmul sfânt, de omenie,Şi mă cred acum cucernic.
El nu e după tipar.Nici vecinul, nici vecina,Toţi sunt altfel, poartă vinaDe care nici n-au habar.
Dar eu, sunt după tipar?Mie-mi pare că aş fi,Dacă nu m-aş cam mândri,Sau de aş iubi, măcar...
Omul nu-i după tipar.De-ar face Domnul măsurăDe ochi, frunte, buze, gură,Am fi clone în zadar.
Sufletul nu-i cu tipar.Nu e tipar de dreptate,Ci-i iubire-n libertate,E sfinţenie în har. Aşa că, Doamne, mă plec,Ca pe toţi să-i înţeleg.Să-i iubesc aşa cum sunt:Şi pe cel rău, şi pe Sfânt.