Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Nasterea Miresei - Biserica si iubirea ei

15 Juin 2008, 12:47pm

Publié par Mirela

Nașterea Miresei - Biserica și iubirea ei 




    Astăzi lăsăm frunzele de tei şi de nuc să ne indice felul naşterii Celei mai Frumoase Mirese, Biserica lui Hristos. O naştere în focul harului, în limbi de foc, nefirească, fără dureri, cu neînchipuită bucurie, la Cincizecime! Să îngăduim inimii să se dezlănţuie la chemarea Mirelui Ceresc, aşa cum ne îndeamnă în mod tainic „Cântarea Cântărilor" din Vechiul Testament:
   
       Mirele (Hristos): Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi.
     Mireasa (Biserica, înţeleasă atât ca şi comunitatea credincioşilor, cât şi ca fiecare suflet creştin în parte): Cât de frumos eşti, dragul meu! Şi cât de drăgălaş eşti tu!
     Mirele: Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele. Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete.
     Mireasa: Cum este mărul între copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi.
     Mirele: Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea, până nu-i va fi ei voia!
     Mireasa: Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui.
     Mirele: Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nicio pată. Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Eşti grădină încuiată sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit.
     Mireasa: Fete din Ierusalim, vă jur: De-ntâlniţi pe dragul meu, ce să-i spuneţi oare lui? Că-s bolnavă de iubire.
     Mirele: Ea e numai una, porumbiţa mea, curata mea; una-i ea la a ei mamă, singură născută în casă.
     Mireasa: Eu a iubitului meu sunt şi el este al meu.
     (Spicuiri transpuse în dialog din „Cântarea Cântărilor")
    
„Când auzi vorbindu-se despre comuniunea dintre mire şi mireasă, despre coruri şi sărbători, să nu iei aceste lucruri în sens material şi pământesc, ci să le iei ca exemplu, prin pogorământ. Pentru că lucrurile cereşti sunt duhovniceşti, de negrăit şi nevăzute de ochii cei trupeşti. Comuniunea cu Duhul Sfânt, comorile duhovniceşti, corurile şi sărbătorile sfinţilor îngeri pot fi înţelese doar de sufletul cel credincios şi sfinţit, care are experienţa lor, pe când de cel neiniţiat este imposibil ca să fie înţelese. Să fii, deci, cu luare aminte la acestea până ce şi tu, prin credinţă, te vei învrednici să le cunoşti." (Sfântul Macarie Egipteanul, „Cuvânt despre iubire")

 

 


    

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

 

Commenter cet article