Semnul de la Dumnezeu

Semnul de la Dumnezeu

    


Ni se pare că avem prea multe de răbdat? Cerem semne de Sus? Ele sunt atât de aproape, numai să avem ochi, numai să ni se mişte inima...
Un tătic se întoarce de la serviciu, spre seară. Acasă îl aşteaptă soţia şi copilul, mic şi ... neastâmpărat.
     - A venit tata! A venit tata! se bucură copilul, auzind zgomotul cheii. Se repede spre el, îl îmbrăţişează, se agaţă de geanta lui... Tatăl îl dă cu mâna deoparte, fără chef de asemenea giumbuşlucuri.
     - S-a întâmplat ceva? îl întreabă soţia.
     - Nu, nimic deosebit. Am avut mult de lucru, şeful a fost puţin supărat... Am aflat că nu voi primi prea curând o mărire de salariu... A, iată lista cu rechizitele care trebuie la grădiniţă. Mi-au dat-o azi dimineaţă, când l-am dus pe cel mic... Nu ştiu cu ce bani o să le cumpărăm..., oftează soţul. Parcă ne-a uitat Dumnezeu, nimic nu ne merge cum trebuie.
    
Soţia citeşte lista şi cheamă copilul la ea, ca să-şi lase tatăl să mănânce. Ea se roagă în gând: „Doamne, trimite-i o uşurare, o mângâiere soţului meu! Fă-l să nu-şi piardă nădejdea în Tine, în bunătatea Ta, în mila şi în purtarea Ta de grijă!"
     Soţul trece la masă, cu privirea obidită. Mănâncă şi îi spune soţiei:
     - Parcă degeaba muncesc. Degeaba încercăm şi eu, şi tu, să fim cinstiţi, corecţi. Degeaba ne facem datoria. Degeaba ajutăm pe alţii. Nu avem nici un spor. Dumnezeu nu ne dă nici un semn.
     Atunci, copilul se urcă în braţele tatălui său, îi ia capul între mânuţe, îl sărută pe obraz şi-i spune:
     - Ce tătic frumos, bun şi iubit am!
     Cutremurat, tatăl se opreşte din cinat, priveşte la icoana din perete şi zice:
     - Iată semnul milei lui Dumnezeu! El mă iubeşte, chiar dacă eu sunt păcătos şi nu am nădejde neclintită în El. Îţi mulţumesc, Doamne!
    
Astfel că, cel mai adesea, Domnul ne vorbeşte prin cei din jur, ne arată de fiecare dată că ne iubeşte, chiar dacă noi suntem nemulţumitori, neîncrezători, cârtitori şi nerecunoscători. Să ne deschidem sufletul spre semnele discrete ale iubirii lui Dumnezeu, care ne pot odihni sufletul ostenit...
     Domnul nu ia ostenelile, dar ne uşurează inima, ca să împlinim munca, datoria cu bucurie! Stresul nu are ce căuta în viaţa creştinului! Hristos S-a înălţat!

    

Autor: Prof. Religie Mirela Șova