Profetul Ieremia

Profetul Ieremia

Israel ţi-a fost mireasă, Doamne,
Prin pustiu urmatu-Te-a-n iubire,
Mai apoi, de ce-a uitat de Tine?
Ce-a păţit de a uitat de Mire?

Un popor care să-şi uite zeii
N-a mai fost. Doar tu, preadesfrânato,
Ai dorit cunoaşterea durerii,
Când credinţa tu ţi-ai lepădat-o.

Dumnezeu e viu, nu lemn sau piatră,
Iar tu, Israele, când greşeşti,
Te socoţi a fi nevinovată...
Vai de fiii tăi pe care-i creşti...

Recunoaşte-ţi vina şi te-ntoarce,
Milă are Domnul pentru tine!
Lasă răutatea, n-o mai face,
Să revină zilele senine.

Preoţii, profeţii - în minciună -
Năluciri mioape îi răsfaţă,
Iar poporul mintea nu-şi adună,
Doar zădărnicia o învaţă.

Israel, robia te aşteaptă,
Moarte fără bocet şi-ngropare,
Pentru ce-ai făcut, cine te iartă?
Unde-ţi e limanul de scăpare?

- Dar după robie, păcătoaso,
Vei afla iubirea nesfârşită:
Căci pedeapsa-n urmă am retras-o
În ţara ta iarăşi, izbăvită.

Voi scrie pe inimi, nu pe pietre,
Legământ de pace-n veşnicie.
Vina ta, atunci, o să se ierte,
Fecioară vei fi, Mireasă Mie!

Plânge Ieremia, plânge-ntruna,
Profeţind dureri nenumărate;
Nu peste mulţi ani, ci vin acuma,
Israel - Mireasa e pe moarte...

Autor: Prof. Religie Mirela Șova