Oamenii cu radacini

Oamenii cu rădăcini

Când privesc departe-n zări,

Fie ploi, fie ninsori,

Oamenii cu rădăcini

Caută răspunsuri noi.

Când totu-i întunecat

De durere și păcat,

Oamenii cu rădăcini

Strălucesc neîncetat.

Când e ceață și pustiu,

Iar prin suflet – cenușiu,

Oamenii cu rădăcini

Știu să facă totul viu.

Rădăcini – de unde-au prins?

Ce îi face de ne-nvins?

Ce putere, ce izvor?

Poate-un crez? Poate un dor?

Ei nu fac vreun rabat

De la ce-i adevărat;

Ei iubesc tot ce e bun

Și nu se abat din drum.

Sfinții le sunt rădăcini,

Strămoșii le sunt lumini;

Au o luptă de purtat:

Să fie cu gând curat.

Oamenii cu rădăcini

Nu se tem, nu au pricini,

Ei oricând își iau avânt,

Prin ei – raiul pe pământ.

(de Mirela Șova)