Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Noul Testament povestit pentru copii - Painea Vietii

 

Noul Testament povestit pentru copii

Mantuitorul-icoana.jpg

 prof. religie Mirela Şova

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

 

 

Pilda smochinului neroditor


Unora care se mirau de moartea fulgerătoare, ce se abate câteodată peste mai mulţi oameni, Iisus le-a spus pilda aceasta:

Un om avea sădit în vie un smochin. Şi a venit la el să culeagă fructe, dar nu a găsit. Şi a zis către lucrătorul viei sale:

- Trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l! De ce să ocupe locul degeaba?

Iar vierul a zis:

- Doamne, lasă-l şi anul acesta, că voi săpa în jurul lui şi voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor. Iar de nu, îl vei tăia.                                                        

(v. Luca XIII, 6-9)

 

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul


Între timp, Irod îl prinsese pe Ioan Botezătorul, îl legase şi-l ţinea în temniţă, la sfatul Irodiadei. Căci Ioan mereu îl mustra pe regele Irod, zicându-i: „Nu ţi se cuvine să o ai de soţie pe femeia fratelui tău”.

Irod ar fi vrut să-l ucidă pe Ioan, dar îi era frică de popor, care îl cinstea pe acesta ca prooroc.

Odată, când îşi serba Irod ziua de naştere, fiica Irodiadei a dansat în văzul oaspeţilor, spre încântarea regelui. De aceea, Irod s-a jurat înaintea tuturor, că-i va da fetei orice îi va cere, până la jumătate din regat.

Aceasta, îndemnată de mama ei, care îl ura pe Ioan, a zis:

- Dă-mi, îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.

Irod s-a întristat, ştiind că Ioan e bărbat drept şi sfânt, dar pentru că jurase înaintea fruntaşilor poporului şi a căpeteniilor oştirii, a poruncit să se taie capul proorocului. Şi s-a împlinit porunca, iar capul lui Ioan a fost adus fetei pe tipsie. Ea l-a dat mamei sale.

Ucenicii lui Iisus au luat trupul lui Ioan şi l-au înmormântat, dând de veste şi Învăţătorului despre aceasta.                      

(v. Matei XIV, 1-12; Marcu VI, 14-29)

 

Înmulţirea pâinilor şi a peştilor


După aceea, Iisus S-a dus pe un munte, în părţile Tiberiadei. Şi mulţi oameni veniseră după El. Atunci Iisus a zis lui Filip:

- De unde vom cumpăra pâine, să mănânce toţi aceştia? Dar El ştia ce va face şi îl întrebase pe Filip doar ca să-l încerce.

- Nici două sute de dinari nu ajung pentru pâine, ca să mănânce toţi câte puţin, a zis Filip.

Iar Andrei a spus:

- E aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce să ajungă acestea?

- Faceţi pe oameni să se aşeze pe iarbă, a zis Iisus. Şi s-au aşezat bărbaţii, care erau în număr de vreo cinci mii, în afară de femei şi copii. Iisus a luat cele cinci pâini, a mulţumit Tatălui din ceruri, a dat ucenicilor din ele, iar ucenicii au dat celor ce şedeau. La fel s-a făcut şi cu cei doi peşti.

Iar mulţimea a mâncat din ele şi s-a săturat. La îndemnul lui Iisus, s-au adunat doisprezece coşuri cu fărâmituri de la cei ce au mâncat din cinci pâini de orz.

Oamenii, văzând minunea, credeau că El e Proorocul şi voiau să-L facă regele lor. Iisus, cunoscându-le gândul, a plecat de la ei.

(v. Matei XIV, 32-38; Luca IX, 12-17; Ioan VI, 5-14)

 

Umblarea pe mare


După minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor, Hristos S-a suit în munte, să Se roage, singur. Corabia cu ucenicii plecase pe Marea Tiberiadei, unde se lupta cu valurile înălţate de vânt.

În plină noapte, Iisus a venit la ucenici, mergând pe apa mării ca pe uscat. Când L-au văzut, ucenicii s-au înspăimântat, crezând că e o nălucă. Dar El le-a vorbit, zicând:

- Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!

- Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă, a zis către El Petru.

- Vino, i-a răspuns Domnul. Şi Petru a mers pe apă, venind spre Iisus. Dar s-a temut de vânt şi a început să se scufunde. Atunci el a strigat:

- Doamne, scapă-mă!

Iisus a întins mâna, l-a prins, mustrându-l:

- Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?

De cum s-au suit Iisus şi Petru în corabie, vântul s-a potolit. Iar ucenicii I s-au închinat, zicând:

- Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.

(v. Matei XIV, 23-33; Ioan VI, 16-21)

 

Pâinea vieţii


Mulţimea, pe care Iisus o hrănise cu pâine şi peşti, L-a căutat peste tot, până L-a găsit. Dar El a zis acelor oameni:

- Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Căutaţi mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică, pe care o va da vouă Fiul Omului!

- Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, care e pâinea din cer! au răspuns oamenii.

- Nu mana era pâinea din cer, le-a zis Iisus. Pâinea cea adevărată e de la Tatăl şi ea dă viaţă lumii.

- Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta, a spus mulţimea în cor.

- Eu sunt Pâinea Vieţii – a zis Iisus – cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se coboară din cer e aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, coborâtă din cer.

Adevărat, adevărat vă zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă veşnică. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veci.

(v. Ioan VI, 41-58)

 

 

Te opreşte şi-ţi aminteşte!


Ne oprim puţin, ca să ne odihnim la umbra cuvintelor şi a minunilor Domnului nostru. El ne-a atras atenţia, prin pilda smochinului, că omul care nu săvârşeşte fapte bune atrage mânia lui Dumnezeu asupra lui.

 

Am aflat, citind, de un eveniment trist: tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, în urma dansului Salomeei, fiica Irodiadei. Iată la ce duce ura unei femei păcătoase şi laşitatea unui bărbat... Dar acest cap tăiat al Proorocului a săvârşit mai apoi multe minuni!

 

Mântuitorul a înmulţit în pustie pâinile şi peştii, din milă pentru mulţimea flămândă. Dar oamenii aceia au înţeles doar că Hristos îi poate scăpa de grijile materiale. De aceea L-au căutat cu mai multă râvnă decât după orice altă minune săvârşită de El, ca să-L numească regele lor pământesc.

 

Iisus S-a întristat, cunoscându-le gândul, şi le-a vorbit despre pâinea vieţii, pâinea vie care s-a coborât din cer: Fiul Omului, adică El Însuşi. Prin acele cuvinte, El a vestit lumii Taina Sfintei Împărtăşanii: Trupul şi Sângele Său se dau de mâncare lumii, spre viaţa cea veşnică.

 

Hristos S-a arătat ca Stăpân deplin al naturii şi prin minunea umblării pe mare. Lui I s-au supus valurile, vânturile, recunoscându-L drept Creatorul lor. Iar ucenicii L-au cunoscut drept Fiul lui Dumnezeu.

 

Pentru a citi mai departe, click aici.

Partager cet article

Commenter cet article