Mitropolit Antonie de Suroj: Deschide-ti inima catre iubire

Mitropolit Antonie de Suroj: Deschide-ți inima către Iubire

Iată în acest sens un sfat pe care l-am primit odată de la duhovnicul meu și pentru care îi sunt adânc recunoscător. El m-a povățuit ca, înainte de culcare să fac cinci metanii – bineînțeles că nu e vorba de numărul de metanii și nici măcar dacă trebuie sau nu să facem aceste metanii, ci de a sta înaintea Domnului, închinându-ne Lui în duh și în adevăr cu toată ființa - și să zic: Doamne! Pentru rugăciunile celor care mă iubesc păzește-mă și mă mântuiește.

Apoi – îmi zicea Părintele Atanasie – așează-te în pat și amintește-ți de fiecare om al cărui chip ți se ivește în memorie și de toți cei care nutresc pentru tine un sentiment de dragoste.

Fiecare dintre noi avem persoane care ne iubesc sincer, care visează să ne vadă crescuți până la măsura deplină a chemării noastre de oameni și de creștini. De fiecare dată când memoria ne evocă numele sau chipul uneia dintre aceste persoane, să mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul că pe pământ sau în ceruri există o asemenea persoană și să-I cerem lui Dumnezeu să o binecuvinteze pentru dragostea ei. Să ne depănăm amintirile, fără a scormoni prea mult în memorie, lăsând imaginile să irumpă liber. Ne vor apărea astfel apropiații noștri, părinții, cei pe care i-am întâlnit odinioară și care ne-au iubit cu o iubire sinceră.

Apoi vor apărea, poate, sfinții apropiați inimii noastre, către care adeseori ni se îndreaptă gândul și pe care îi cinstim în mod deosebit. Aceștia ne vor apărea într-o lumină aparte, lipsită de orice “obiectivitate”, căci ei vor lega o relație personală cu noi; vor face asta nu pentru că îi iubim, îi cinstim, îi admirăm, ci pentru că ne-ar fi imposibil să făptuim ceva dacă ei nu și-ar întoarce fața spre noi și dacă iubirea și grija lor pentru noi nu ne-ar impresiona profund și nu ne-ar mișca inima.

Fiecare dintre noi îl poate evoca pe Sfântul Nicolae Făcătorul de minuni, pe Sfântul Serafim de Sarov sau pe un alt sfânt. Fiecare dintre noi poartă numele unui sfânt și se simte legat de acest sfânt sau sfântă pentru veșnicie. Încă din ceasul botezului acești sfinți se roagă pentru noi, se gândesc la noi, ne înconjoară cu dragostea lor, cu o dragoste pe care arareori o vom afla pe pământ.

În sfârșit, vor apărea poate și alți sfinți, despre care am citit sau despre care am auzit vorbindu-se, a căror icoană ne-a impresionat, care au intrat în viața noastră și care într-o oarecare măsură ne-au transformat, lăsându-și pecetea asupra noastră.

După aceea, adormind, ne vom cufunda în somn însoțiți de acești sfinți. Iar dincolo de această adunare de sfinți se află Dumnezeul cel Viu și Maica Lui. Atunci se va împlini în noi acest cuvânt al Vechiului Legământ: Eu dorm, dar inima mea veghează (Cântarea Cântărilor 5, 2) – această inimă e vie. Doar conștiința mi se stinge, pe când inima bate într-o părtășie de iubire cu lumea celor vii și cu lumea celor trecuți la cele veșnice, pentru care nimic nu dăinuie în afara iubirii și în care toți ne iubesc cu o iubire nemărginită.

Acest lucru e la îndemâna tuturor. Ziceți: Doamne, pentru rugăciunile celor care mă iubesc, păzește-mă și mă mântuiește și deschideți-vă amintirii acestei iubiri care a făcut posibilă viața voastră. Aceasta poate oricine să o facă. Oricare ar fi numărul anilor care apasă pe umerii noștri oricare ar fi starea noastră de istovire pricinuită de oboseală sau boală, oricare ar fi starea noastră de împrăștiere și de nervozitate, acest mod de a ne apropia de somn e întotdeauna cu putință.

(extras din Mitropolit Antonie de Suroj, Taina iertării, Taina tămăduirii, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, p. 28-30)

Comments

[RODICA SHTEFANIA]

DOAMNE CE FRUMOS SCRIETZI DOAMNA MIRELA
CHIR ASTAZI MI-A VENIT IN MINTE ,UN CUMNAT AL FRATELUI LUI MAMA MEA , RUS , DIN DOBROGEA , FF DUR , DAR CARE PE MINE MA IUBEA , MA DOREA CA NORA , ORICE II CEREAM (BARCA LUI , CARE NU O DADEA LA NIMENI , ORCE ..) I-MI DADEA . TOTZI ERAU UIMITZI , CUM SE MUIA , SI ERA VESEL , CAND CAND MA VEDEA