Sfantul Amfilohie de la Poceaev, care nu a refuzat niciodata sa ofere ajutorul (12 mai)

Sfântul Amfilohie de la Poceaev, care nu a refuzat niciodată să ofere ajutorul (12 mai)

“Asemănatu-te-ai, Preacuvioase, Arhanghelului Rafail, care aduce înaintea lui Dumnezeu rugăciunile celor aflaţi în suferinţă, şi sănătate prin harul Preasfintei Treimi din cer ne trimite.” (din Acatist)

Sfântul Amfilohie (1897 – 1971), care a primit la botez numele Iacov, la călugărie pe cel de Iosif, iar ca schimonah: Amfilohie, este unul dintre Cuvioșii Taumaturgi fără de arginți ai zilelor noastre, viețuitor în Ucraina.

Priceput la vindecarea luxațiilor, iubitor de natură, izgonitor de demoni și rugător pentru toți cei care îi cereau ajutorul, Sfântul Amfilohie ne impresionează prin exemplul vieții sale deschise spre ajutarea tuturor.

Deși a trăit în vremuri tulburi, el însuși fiind afectat de dominația atee (izgonit din lavra Pochaev, închis pentru o perioadă la spitalul de nebuni și tratat cu medicamente, bătut și amenințat cu moartea ș.a.), părintele Amfilohie își continuă statornic lucrarea duhovnicească, primind din ce în ce mai multe daruri de la Dumnezeu, cum ar fi: darul profeției, darul discernământului, darul facerii de minuni, darul vindecării de boli, darul izgonirii demonilor, darul smereniei, darul dragostei.

Felul în care acționa Sfântul era următorul: îi primea pe toți oamenii care veneau la el, dintre care mulți erau îndrăciți (unii veneau special să-l bată sau încercând să-l omoare), se ruga la slujbă, îi stropea pe toți cu agheazmă din belșug, apoi îi invita la masă. După toate acestea, cei veniți simțeau o ușurare sufletească deosebită. De multe ori era de ajuns ca bolnavii să mănânce din cele pregătite la masa Sfântului, că se vindecau. Alteori îl rugau să atingă cu cârja locul bolnav, tămăduindu-se îndată de orice boală fizică, dar și psihică. La el veneau oameni atât din zonă, cât și din toată Rusia și Moldova.

Uneori Sfântul se prefăcea nebun, ceea ce era însă pentru smerenie.

După ce a fost gonit din lavră, Sfântul s-a retras în curtea unei nepoate, unde a amenajat un paraclis. Aici lumea îl căuta la fel de mult, în medie 500 persoane pe zi.

El cunoștea gândurile oamenilor, îi știa pe cei ce vin la el fie cu gânduri bune, dar și cu gânduri viclene, însă îi primea pe toți cu aceeași dragoste, în duh de rugăciune. Mulți îl rugau să nu mai primească demonizați, însă el îi răbda și pe aceștia, până la vindecare. Incredibilă este, spre exemplu, vindecarea unei demonizate prin răbdare: aceasta a sărit cu pumnii asupra părintelui Amfilohie, iar el a lăsat-o să-l bată până când a obosit; în scurt timp demonul a ieșit din ea, nesuportând răbdarea părintelui la lovituri și la atitudinea plină de ură a femeii.

În mod deosebit Sfântul a vindecat bolnavii psihic, considerând că acestea sunt bolile secolului, cauzate de duhul ateismului, izgonitor al harului Duhului Sfânt. Pentru depresivi recomanda metanii, purtarea cruciuliței la gât, evitarea fumatului, alcoolului, participarea la slujbe, postul și Împărtășania.

Cu toate acestea, avea timp să se ocupe și de copaci ornamentali și de diferite specii de flori.

Dintre cuvintele pe care le repeta des:

- Cum vei fi tu pentru oameni, așa vor fi și oamenii pentru tine.

- Pentru alungarea tristeții și plictiselii: cântarea Câți în Hristos v-ați botezat și Cu noi este Dumnezeu.

- Pentru curățarea inimii: rostirea deasă a rugăciunii Împărate ceresc.

- Concentrați-vă la rugăciune, nu lăsați mintea să gonească prin alte părți, faceți liniște de gânduri.

Sfântul nu se temea nici de diavoli, nici de oamenii răi. El suferea alături de toți cei necăjiți și i-a ajutat, chiar și după moarte, prin moaștele sale.

Rugăciune:

O, Preacuvioase Părinte Amfilohie, Tu, fiind luminat de cunoștința slavei Dumnezeiești, în faptele credinței întărit prin puterea lui Dumnezeu, iar nu prin înțelepciunea cea omenească, având nădejde în singurul Dumnezeu, nu în zadar te-ai trudit în lumea aceasta vicleană și desfrânată, și ai dobândit aici roada duhului: dragoste, bucurie, pace, viață îndelungată, înfrânare și prin aceasta ai dobândit aici adevăratul har al lui Dumnezeu, dar și harul credinței, al dragostei celei jertfelnice, care poate toate, toate le rabdă, toate le crede, nu caută ale sale, ci caută folosul celuilalt și nu se sfârșește niciodată, trece mai presus de ceruri și se sălășluiește în locașurile Dătătorului de dragoste, ale Însuși Preaînaltului Dumnezeu.

Pe Acela, tu, asemenea apostolilor L-ai proslăvit și L-ai mărturisit fără frică prin minunile tămăduirilor și ale dragostei față de străini, și te-ai arătat păstor bun, punându-ți sufletul pentru oi, fiind lumină turmei tale, mântuind oile cuvântătoare cele rătăcite, care s-au aruncat în robia stricăciunii, arătându-le locaș al harului, i-ai înnoit duhovnicește, întărindu-i în neputințele lor, slobozindu-i de păcatele de moarte și aducându-i la cunoștința Adevărului, Care este Însuși Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Cel Care s-a răstignit cu trupul pentru păcatele oamenilor, deschizând prin aceasta intrarea în Împărăția Cerurilor, unde petreci cu toți drepții și mucenicii acum cântând preacinstitul nume al Preasfintei Treimi și Îi aduci laudă și mulțumire Preacuratei Fecioare Maria împreună cu Arhanghelii și cu Îngerii și cu toți sfinții.

Te rugăm pe tine, Măritule Ales al Domnului, fii nouă mijlocitor și rugător tare înaintea Domnului pentru mântuirea noastră, a păcătoșilor, de văzuții și nevăzuții vrăjmași, de năvălirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi, ca întăriți fiind prin rugăciunile tale cele atotputernice înaintea lui Dumnezeu, să putem cu tărie să luptăm împotriva dușmanilor mântuirii noastre și așa urmându-te pe tine să ne arătăm biruitori asupra vrăjmașilor, care luptă pentru a dărâma puterea credinței celei adevărate a Sfintei Ortodoxii, pe care tu ai înălțat-o și ai mărturisit-o cu glas tare toată viața ta, și pentru aceasta te-ai arătat încununat de Dumnezeu cu cunună negrăită, strălucind acum în Împărăția Cerurilor înaintea Tronului Împăratului Celui Atotțiitor, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul în vecii vecilor. Amin!

(Bibliografie: Sfântul Amfilohie de la Poceaev, Viața și Minunile, Editura Sophia, București, 2005)

http://toateacatistele.blogspot.ro/2010/01/12-mai-acatistul-sfantului-amfilohie-de.html

Mirela Șova