Urma - de Mirela Sova

Urma

de Mirela Șova

Într-o zi hazlie

Se scurge-n foaie-o poezie.

Are cuvinte răsfățate în ploaie

și tocmai cu inima mea se întretaie.

Răspunde la soneria iubirii

și calcă pe timp cu nonșalanța nemuririi.

Deschide o poartă nevăzută și pleacă,

După ce a fost rostită o dată în treacăt.

S-a dus, dar aroma de aer năstrușnic

Persistă-n ureche, ecoul de tulnic.