Prin

Prin

 de Mirela Şova

Într-o secundă am înţeles

Dorul pustnicului de pădurea

Fără capăt.

Ştia că acolo eşti Tu

Şi înainta prin zăpadă,

Sub soare, printre copaci zâmbitori.

Animale sălbatice? Prieteni.

Victorios, înainta pustnicul

Prin pădurea fără capăt,

A Dumnezeului său.

Atât de fericit, înălţat

Peste toate. Nu-i mai trebuia nimic,

Le avea pe toate, dăruite de Tine.

Atunci, în marşul său,

El intona rugăciunea – cântec,

Vibrând din tot sufletul:

Cel mai minunat instrument

Al dragostei.

Averea i se oglindea în lacrimi de bucurie.