Plimbare in parc

Plimbare în parc

de Mirela Șova

Zi de vară crocantă,

Acadea zglobie care te face să râzi,

Înghețată lipicioasă de vanilie.

Prinzi o floare de tei ce seamănă în cădere

Cu o libelulă nebună.

Ai voie să calci iarba,

Ai voie, de ce nu o faci?

E teritoriul comun, al oamenilor.

E iarba ta pentru câte minute vrei.

Băncile nu-s pentru obosiți,

Ci iarăși pentru contemplativi ca tine.

Nu te mai uita după decoltee,

Ci vezi soarele printre copaci,

Vine până la tine:

Să nu uiți – îți spune –

Viața pulsează în marele oraș

La fel de absurd de mult.

Te îndrăgește mirosul de tei,

Hei, nu uita, absoarbe-l,

E pentru tine,

Și nu o fă inconștient,

Că nu mai ești nou-născut.

Da, ești ocupat, sincer iartă-mă,

Să numeri petalele de trandafir căzute,

Să cauți veverițele,

Să admiri țestoasele care fac balet la plajă,

Să te lași ciugulit de-o lebădă îmblânzită

Și să-mi spui, pe-o bancă, din nou

Te iubesc.