Minuscule - 1

Minuscule – 1

      de Mirela Şova

Mi-e dor de Tine,

Cu dorul Psalmistului David.

Toate popoarele bateţi din palme,

Dumnezeul meu e viu

Şi iartă păcate.

---

---

Ca un gângurit e rugăciunea mea,

Că nu ştiu mai departe.

Cum e aceea, ca să devin

Tot – tot o lumânare?

---

---

Ajută-mă să rabd

Creşterea spre Tine.

---

---

Ce-ţi voi putea aduce Ţie,

La cea mai simplă şi tainică Nuntă,

Aceea din inima mea,

Când Tu mă vei îmbrăca în lumină?

---

---

N-am altă vindecare pentru DOR

Decât să Te chem mai – şi mai – adevărat.

Până îmi dau seama

Că ai venit Primul la întâlnire.

---

---

Învaţă-mă Iubirea,

Tu, Care eşti Iubire,

Ca timpul să se transforme

Din aşteptarea Ta,

În prezenţa Învierii Tale.

---

---

Moaştele cresc şi azi,

Trupurile ni se transformă,

Pur şi simplu de DOR,

Întors de Tine în dar.

---

---

Cum este să arzi fără să arzi?

Să mori fără să mori?

Să trăieşti şi să nu ştii

Cum pot încăpea

Preludii grele de dor într-o singură inimă?

---

---

Rachetele au timp de poezie?

Da, numai când ajung

Sus,

Între stele.

Când devin poezie.

---

---

Nu e timp nici cât să cadă

Picăturile de lacrimi.

Mai bine doar să se zămislească

Clipe de veşnicie

Între respiraţii mărunte.

   

 Prof. Religie Mirela Șova