Bucurie cu aromă de gutuie

Bucurie cu aromă de gutuie

Se scurge.

Într-o singură biată nevinovată

Zâmbindă călcată în picioare frunză.

Se duce prin ea,

Instant – dacă prinzi secunda –

Griul morocănelii cel statornicit

În inimă şi privire.

Când o frunză îţi poate zâmbi,

De jos,

Prinzând o rază

De sus,

Te deschizi.

În cartier e aromă de gutuie

Vândută cuminte la kilogram.

Aşa se scrie poemul toamnei,

Din ce în ce mai scurt,

Când poeţii sunt în greva

Cuvintelor obosite.

Pe lozinca mea scrie:

„Nu uita de bucurie”.

ăznurf

 


Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Comments

[Marina Popescu]

Foarte frumoase imaginile zugravite in aceste versuri. Am in fata tabloul unei dupa-amieze calme, linistite si insorite de toamna, cand vantul se opreste si el din bataie pentru a admira frumoasele
culori ale zilei. De fapt nu e doar un simplu tablou, este sinestezie pentru ca simt in nari si mirosul de dulceata de gutui pe care o facea mama, in copilarie...