La icoana Maicii Domnului a crinilor din Andros
Când necazul se iveşte, icoana s-a-nmiresmat,
Lacrima-i pecetluieşte crucea care ni s-a dat;
Iar când crinii dau în floare, sunt culeşi de fete mari,
Încadrând icoana Maicii, ca ghirlandă albă-n dar.
Ei pălesc în faţa Celei ce pe Pruncul L-a născut,
Dar când vine miezul verii, ei o iau de la-nceput:
Chiar din tijele uscate, alte flori răsar, răsar,
Înflorind până spre iarnă. Cum? E taină, n-am habar.
Cine este Crinul lumii, cel nevinovat în gând?
Este Maica Preacurată, scara Domnului cel Sfânt.
Floricele pieritoare, de minune se ating,
Necredinţa celor sceptici cu-o-nflorire o înving!
La icoana Maicii Domnului a crinilor din Andros (la mânăstirea Sfântului Nicolae, în
pronaos).
Autor: Prof. Religie Mirela
Șova