Sfintii si alergarea noastra

Sfinţii şi alergarea noastră

Străluceşte chipul Sfântului

În raze de bucurie şi milă nedispreţuitoare,

Ca un mic soare printre noi

Şi pentru noi. Lumina lui nu ne arde,

Doar ne ustură egoismul,

Pentru a ne trezi.

Suntem toţi adormiţi într-o noapte

Părelnică,

Înghiţită de lumină şi din care

Ne e lene să ne sculăm.

Ne întindem, căscăm, clipim des

Şi vrem să închidem ochii la loc,

Uitând de lumină şi de trezire.

Ca prin vis ne amintim cuvintele Evangheliei,

Pe care le vedem cum prind viaţă

În Sfinţi

Şi trecem treptat de la somnambulismul păcatului

La mersul târâş al lepădării de sine,

Până la alergarea conştientă în Hristos, spre Hristos.

Atleţi în arena lumii, spre finish-ul mântuirii,

Alergăm, ţinându-ne de mână,

Ca să nu obosească cineva pe drum

Şi - vai - să renunţe.

(Ceea ce nu e exclus.)

Doamne, ajută-ne să atingem sfârşitul în Tine!

 


Autor: Prof. Religie Mirela Șova