Proiect didactic / Clasa a sasea / Maica Domnului

MAICA DOMNULUI

Clasa: a VI-a                                                                 

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Maica Domnului

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 50 min.    

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să enumere sărbătorile închinate Maicii Domnului şi data serbării fiecăreia;

O₂: să povestească ce ne aminteşte fiecare dintre aceste sărbători;

O₃: să explice rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat";

O₄: să indice rugăciunile cunoscute de ei către Maica Domnului;

O₅: să analizeze icoanele cu Maica Domnului din planşa prezentată.

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă că Maica Domnului are o cinstire deosebită (preacinstire), fiind Împărăteasa îngerilor şi mai mare decât toţi Sfinţii.

Strategia didactică:

• mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: planşă cu icoane; album cu icoane.
• metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, conversaţia euristică, exerciţiul, problematizarea, argumentarea.
• formele de organizare a clasei: frontală.

Bibliografia:

• „Liturgica teoretică", pr. Ene Branişte (pentru seminariile teologice);
• Proloage, vol. I şi II;
• „Viaţa Maicii Domnului", monahia Teodosia Laţcu;
• „Trei vieţi bizantine ale Maicii Domnului", 2001, Sfinţii Epifanie Monahul, Simeon Metafrastul şi Maxim Mărturisitorul;
• Sfânta Scriptură;
• „Poezii", Zorica Laţcu Teodosia, 2000.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- se verifică oral lecţia anterioară, cu notare.

III. Pregătirea pentru lecţia nouă
- Recunoașteți cine este prezentat în icoana / planșa prezentată? (Se prezintă o planșă sau o icoană mare cu Maica Domnului).

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- Se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi: „Maica Domnului". Vom discuta astăzi despre patru mari praznice, dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului, pentru a ne da seama de cinstea care se cuvine Împărătesei cereşti, urmărind firul vieții pământești a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

 1. Naşterea Maicii Domnului - 8 septembrie.

- se sărbătoreşte în primele zile ale anului bisericesc, arătând începutul mântuirii neamului omenesc. Naşterea Mariei a schimbat amărăciunea Evei în bucurie: printr-o femeiască încălcare de poruncă eram căzuţi, iarăşi prin femeiască naştere ne întoarcem în Rai.

- părinţii Mariei, Ioachim şi Ana, erau bogaţi şi locuiau în Nazaret. Ioachim era din neamul lui David, iar Ana era de neam preoţesc (din Levi). Din averea lor, ei făceau trei părţi egale: una pentru templul din Ierusalim, alta pentru străini şi văduve, iar alta pentru casa lor. Ei erau înaintaţi în vârstă şi nu aveau copii (cca 70 de ani). În timp, celor care nu aveau copii, nu li se mai primea darul la templu, fiind consideraţi pedepsiţi de Dumnezeu pentru păcate ascunse. Într-un an, nici soţilor Ioachim şi Ana nu li s-a mai primit darul, şi au fost făcuţi de râs în faţa poporului. Atunci fiecare dintre cei doi soți s-a dus într-un loc separat şi a început să se roage cu post şi lacrimi, timp de patruzeci de zile. Ana era în grădina de lângă casa ei, iar Ioachim era pe un munte. În timpul rugăciunii lor, Dumnezeu a trimis pe Arhanghelul Gavriil mai întâi la Ioachim, apoi la Ana, ca să le vestească faptul că vor naşte un copil de care se va bucura toată lumea. La nouă luni de la acest eveniment, s-a născut Fecioara Maria, care a primit numele după una din surorile Anei.

 2. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului - 21 noiembrie.

- S-a întâmplat când Fecioara Maria avea trei ani. Ana, mama ei, promisese lui Dumnezeu, că, dacă îi va dărui un copil, i-l va închina Lui. De aceea, ea a hotărât să o ducă la templul din Ierusalim şi să o dea spre creștere și educare preoţilor. La templu se aflau ori femei bătrâne, văduve, ori fecioare până la 14 - 15 ani, care ajutau preoţii. Ele locuiau în chiliile de lângă templu. Aducerea unei femei la templu se făcea cu mare fast: ea era în cămaşă albă, lungă; avea părul despletit pe spate; era urmată de un alai de fetiţe de vârsta ei, care ţineau în mâini făclii aprinse şi flori; ea urca singură cele 12 trepte ale templului şi era primită de marele arhiereu. Când a venit Maica Domnului, îngerii au strigat din templu că ea Îl va naşte pe Emanuil.

- la templu, Fecioara Maria a învăţat să coasă (din lână, in, mătase ş.a.), iar Arhanghelul Gavriil venea la ea şi o învăţa să citească, mai ales din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, şi o hrănea cu mană din cer (pâine îngerească). Ea stătea în Sfânta Sfintelor, acolo unde numai arhiereul avea voie să intre, o dată pe an. În timp ce cosea, ea se ruga în gând. Preoţii şi arhiereul (Zaharia, viitorul tată al Sfântului Ioan Botezătorul) ştiau că Maria e o Fecioară specială.

- Legea lui Moise prevedea ca o fecioară să nu stea la templu mai mult de 14-15 ani. Maria rămăsese între timp orfană: Ioachim a murit când Fecioara avea 7 ani (la 80 de ani), iar Ana, pe când Maria avea 9 ani ( la 72 de ani). Arhiereul şi preoţii purtau o grijă specială Fecioarei. Ei ştiau că ea nu vrea să se căsătorească, dar pentru a o da în grija cuiva, au ales 12 bărbaţi bătrâni de neam preoţesc şi l-au rugat pe Dumnezeu să facă o minune, ca să arate în grija cui să fie dată Fecioara. Pentru fiecare dintre cei 12, s-a pus în altarul templului câte un toiag, iar preoţii şi arhiereul se rugau. Unul dintre acestea a înflorit, şi era tocmai toiagul dreptului Iosif, văr primar cu Maria, dar mult mai în vârstă decât ea (84 de ani). El era văduv de la vârsta de 70 de ani şi avea mai mulţi copii. Era sărac şi de meserie dulgher. Cu el a fost logodită Maria, nu ca spre o căsătorie obişnuită, ci ca păzire a ei. Dumnezeu a vrut acest lucru ca să o ocrotească pe Fecioară, căci dacă ea ar fi fost nelogodită când L-a născut pe Hristos, ar fi fost ucisă cu pietre, căci aşa era pedeapsa pentru fecioarele templului care greşeau; dar şi pentru că diavolul, cunoscând profeţiile, aştepta să se nască Hristos dintr-o fecioară necăsătorită, şi nu dintr-una căsătorită, încât diavolul a fost păcălit de logodna Mariei. După logodnă, Maria a părăsit templul, plecând în casa lui Iosif din Nazaret, unde locuia împreună cu fiii şi fiicele acestuia.

 3. Buna Vestire - 25 martie

- S-a întâmplat când Fecioara Maria avea 15 ani, la 6 luni de la logodna cu Iosif, într-o zi de vineri, la ora când au păcătuit primii oameni şi când s-a răstignit Hristos (după Sfântul Grigorie Palama). Arhanghelul Gavriil a venit în timp ce Fecioara ţesea şi i-a zis: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei."(Luca I, 28); „Iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi-I vei pune numele Iisus"; cum Maica Domnului se mira de această cinstire, deşi era obișnuită din templu cu tovărășia sfinților îngeri, acesta o încredinţează că naşterea va fi fără de bărbat, de la Duhul Sfânt, şi că Dumnezeu a făcut o minune şi cu verişoara ei, Elisabeta, însărcinată în şase luni (deşi era bătrână).

- „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău". (Luca I, 38). După aceasta, Maica Domnului a plecat în grabă spre Elisabeta, care a încredinţat-o de adevărul celor spuse de arhanghel. Şi Iosif a fost lămurit de înger că Fecioara a luat în pântece de la Duhul Sfânt.

 4. Adormirea Maicii Domnului - 15 august
(pregătită de un post de două săptămâni: 1-14 august).

- Pe când Maica Domnului avea 72 de ani, se ruga pe Muntele Măslinilor, acolo unde şi lui Hristos îi plăcuse să Se roage. Arhanghelul Gavriil a vestit-o atunci că peste trei zile va muri, aducându-i o ramură de finic, ca atunci când a intrat Domnul în Ierusalim, semn al vieţii veşnice. Ea s-a bucurat foarte mult, pentru că de mult voia să se reîntâlnească cu Fiul ei. S-a pregătit singură de înmormântare, şi-a tămâiat casa, şi-a pregătit sicriul şi mirurile de îngropare. Ea l-a vestit întâi pe Sfântul Ioan Teologul şi Apostolul, adus de un nor în casa ei.

Şi ceilalţi Apostoli au fost aduşi pe nor din locurile unde erau plecaţi să predice Evanghelia, cu excepţia lui Toma. Ei mai întâi s-au jelit aflând că Maica Domnului va muri, dar ea i-a mângâiat, spunându-le că murind se va ruga mai mult și cu mai multă putere pentru toţi oamenii care îi vor cere ajutorul, până la sfârşitul lumii. Când a fost să moară, o lumină mare s-a văzut, şi îngerii au cântat imne de slavă Maicii Sfinte. Ea a fost întâmpinată la moarte de Însuşi Hristos. La trupul ei mort s-au făcut multe minuni (vindecări de orbi, şchiopi, surzi etc.).

- Diavolul era profund nemulţumit. De aceea, pe drumul de înmormântare spre o peşteră de lângă Ghetsimani, un evreu necredincios s-a repezit spre sicriu, şi a vrut să-l trântească; imediat, mâinile i s-au retezat din coate. Acela a plâns şi a cerut vindecarea. Atunci i s-au lipit mâinile la loc.

- abia a treia zi de la îngropare a sosit Toma, şi a cerut să fie redeschis mormântul. Dar s-au găsit în el numai giulgiurile. Maica Domnului fusese ridicată cu trupul la cer.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

  Portretul Maicii Domnului: „de statură era puţin peste cea mijlocie, pielea avea culoarea grâului, părul era blonziu, ochii frumoşi de culoarea alunii aurii, sprâncene negre, nasul drept, mâinile, degetele şi faţa lungi, plină de graţie şi frumuseţe dumnezeiască, neînfumurată, nesofisticată, neatrasă spre moliciune, având o smerenie covârşitoare, iubea şi purta haine nevopsite." („Cele trei vieţi...", p. 11)

  Din cuvântarea Maicii Domnului înainte de moarte: „Voia Fiului şi Dumnezeului meu să fie cu mine, El este Dumnezeul meu, şi Îl slăvesc şi înalţ pe Dumnezeul părinţilor mei. El este Fiul meu născut din mine după trup, dar Tatăl Său este Dumnezeu, Ziditorul Maicii Sale. De aceea, doresc să mă duc la El, Cel ce dăruie tuturor fiinţă şi viaţă. Şi când mă voi duce la El, nu voi înceta să mă rog şi să mijlocesc pentru toţi creştinii şi pentru lumea întreagă..." („Cele trei vieţi...", p. 176).

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Poezie: „Intrarea în Biserică", Zorica Laţcu Teodosia.
- audiție muzicală: Agni Parthene.

VIII. Evaluarea

- Explicaţi rugăciunea către Maica Domnului: „Cuvine-se cu adevărat".

IX. Activitatea suplimentară

- Ce alte rugăciuni către Maica Domnului cunoaşteţi? Copiaţi pe caietul de religie cel puţin o altă rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

X. Încheierea

- Rugăciunea.

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova