Proiect didactic / Clasa a patra / Floriile

INTRAREA DOMNULUI ÎN IERUSALIM - FLORIILE

Clasa: a IV-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Intrarea Domnului în Ierusalim - Floriile.

Tipul lecţiei: transmitere / însuşire a cunoştinţelor

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să istorisească evenimentul Intrării Domnului în Ierusalim;

O₂: să releve semnificaţia acestui eveniment, atât pentru cei ce au participat la el în vremurile biblice, cât şi pentru cei de astăzi;

O₃: să cânte după auz „Ca pre Împăratul";

O₄: să prezinte obiceiuri româneşti legate de Florii.

Obiective formativ-educative:

- să conştientizeze faptul că nu e suficient să Îl primeşti pe Hristos cu inima deschisă, ci trebuie să-ţi păstrezi această atitudine de-a lungul vieţii, până la moarte.

Strategia didactică:

-       metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, lectura biblică, explicaţia, exerciţiul, cântecul religios, demonstraţia, problematizarea.

-       formele de organizare a clasei: frontală, pe grupe.

Bibliografia:

Biblia, Caiet auxiliar de Religie, Omilii la Matei (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Desfăşurarea lecţiei:   

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- se notează titlul lecţiei. Se va urmări relatarea evenimentului biblic şi explicarea lui, cu referire la omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur şi cu extragerea de învăţături pentru cei de astăzi.

III. Transmiterea noilor cunoştinţe

 „Iar când s-au apropiat de Ierusalim (...) atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, zicându-le:

- Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine. Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată.

Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul (Isaia), care zice:

- Spuneţi fiicei Sionului: Iată împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug.

Mergând deci ucenicii şi făcând cum le-a poruncit Iisus, au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale. Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând:

- Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând:

- Cine este Acesta?

Iar mulţimile răspundeau:

- Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii." (Matei 21, 1-11)

 Fiica Sionului = Ierusalimul, aflat pe Muntele Sion.

Osana = „Doamne ajută-ne, miluieşte-ne". (din limba aramaică, limba vechilor evrei)

Nazaret = localitate din provincia Galileea a Israelului, unde a primit Preasfânta Născătoare de Dumnezeu vestea că-L va naşte pe Iisus, unde a petrecut Domnul nostru Iisus Hristos copilăria şi a stat până la 30 de ani.

 Mai fusese Hristos la Ierusalim şi altă dată, dar niciodată nu fusese primit cu atâta strălucire ca acum. Ne aflăm în perioada de după învierea lui Lazăr, după ce Hristos spusese multe pilde şi învăţături şi după ce făcuse zeci de minuni. Se apropia vremea Răstignirii Sale. La celelalte veniri ale Sale la Ierusalim nu fusese prea cunoscut. El Se amesteca de obicei în mulţime, Se ascundea. Însă acum Se lasă cunoscut de toţi, chiar dacă astfel mânia fariseilor a crescut împotriva Lui.

Duhul Sfânt a atins cu lumina Sa mângâietoare inimile evreilor, încât ei L-au cunoscut ca pe Mântuitorul lor. Dar nu toţi şi-au lăsat inimile îmblânzite: cei mai mulţi farisei deja hotărâseră să-L omoare pe Iisus, supăraţi că El nu a venit să aducă o împărăţie pe pământ, ci una cerească.

Să continuăm să înţelegem ce s-a întâmplat atunci. S-a împlinit profeţia lui Isaia şi a lui Zaharia: „Iată Împăratul tău vine la tine blând şi călare pe asină şi mânz tânăr." (Zaharia 9, 9) E mare minune că oameni care nu L-au cunoscut niciodată pe Iisus au fost de acord să-I dea şi asina, şi mânzul ei, fără a întreba pentru ce-I trebuie lui Hristos aceste animale. Cine îşi dă de bunăvoie vitele din curte? Aceasta ne arată puterea lui Hristos: El putea face orice, putea să nu Se lase răstignit; deci tot ce a făcut, a făcut de bunăvoie, pentru mântuirea noastră. Mai învăţăm de aici să-I dăm lui Hristos orice ne-ar cere.

Astăzi Hristos ne cere credinţă şi fapte bune. Ne cheamă la Biserica Sa şi ne cere să fim iubitori. Ne cere un gest frumos, un cuvânt politicos faţă de ceilalţi ...

Hristos nu a şezut pe asină numai ca să se împlinească o profeţie din vechime. Ci ne-a arătat multe lucruri prin aceasta. Alţi împăraţi vin cu gărzi, cu cereri de impozite; Hristos vine cu blândeţe, fără să ceară nimic pentru El, fără soldaţi. Era un obicei în vechime ca atunci când se întorcea un împărat de la război şi aducea victorie, să fie întâmpinat de popor cu ramuri de finic, drept cinste. Iar asinul era animalul păcii, pe când calul era animalul de război. Iisus a venit pe măgăruş şi a fost întâmpinat cu ramuri de finic, de salcie şi de palmier, pentru că a venit ca un Împărat al păcii; ne-a adus pacea în suflete şi între noi, ne-a adus victoria asupra morţii şi a iadului.

 „Din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă" (Psalmul 8, 2)

Regele Irod, ucigaşul pruncilor, s-a temut că Iisus vrea să-i ia locul. Dar Hristos nu ia locul vreunui rege pământesc. El este Împărat peste îngeri, peste toţi oamenii, peste tot pământul şi peste tot ce există în univers. El nu e Împărat pentru un număr de ani: El a fost, este şi va fi Împărat. Iisus nu e, deci, numai Învăţător, Profet, Arhiereu, ci şi Stăpânul lumii. Ca Învăţător şi Profet ne-a vorbit despre taina mântuirii; ca Miel şi Arhiereu S-a jertfit pentru noi pe Cruce; ca Împărat şi-a arătat puterea asupra vieţii şi a morţii, prin minunile Sale, prin Învierea Sa. La sfârşitul lumii, El va împărăţi împreună cu Sfinţii în Împărăţia cerurilor, iar fericirea de acolo nu va avea sfârşit.

Cu o săptămână înainte de Paşti, serbăm Floriile. Adică intrarea Domnului în Ierusalim şi bucuria primirii Lui de către copii şi de către evrei cu ramuri verzi de copac. An de an vine şi pentru noi Iisus călare pe măgăruş, ca să ne vestească pacea, mila, mântuirea. Ramurile verzi cu care şi noi astăzi Îl primim arată credinţa noastră şi învierea noastră din moartea păcatului. Noul Ierusalim în care vine astăzi Hristos este Biserica.

Oamenii au pus înaintea Lui hainele lor. E semn că s-au dezbrăcat de păcatele lor ca să-L primească pe Hristos curaţi. Aşa trebuie sa facem şi noi azi: să ne spovedim, să ne smerim, să ne pocăim, şi vom primi Sfânta Împărtăşanie. Deschideţi porţile sufletului! Nimeni să nu aştepte Duminica Învierii fără să-L primească în inimă și în trup pe Iisus Hristos Împărat!

IV. Fixarea noilor cunoştinţe

- Întrebări şi discuţii:

      Când se serbează Floriile?

      Ce se sărbătoreşte de Florii?

      De ce a intrat Hristos în Ierusalim călare pe mânzul asinei?

      De unde avea El asina şi măgăruşul?

      Cum L-au întâmpinat copiii şi mulţimea? Dar fariseii şi necredincioşii?

      Ce aveau ei în mâini? Ce ne arată acestea?

      Cum Îl întâmpinăm noi astăzi pe Hristos de Florii?

- Cântece religioase: „Ca pre Împăratul"

V. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Obiceiuri româneşti:

 Floriile cad în fiecare an în Duminica dinaintea Paştilor. Aşa au fost ele şi pe vremea lui Hristos. Este dezlegare la peşte, fiind în Postul Mare. Pentru că în România nu creşte finic (curmal) sau palmier, oamenii Îl întâmpină pe Hristos mai ales cu ramuri de salcie.

 De ce salcie? Se zice că odată Maica Domnului a vrut să treacă peste un râu şi o salcie şi-a aplecat crengile peste ape, ca să poată trece Maica Domnului. Atunci, Fecioara Maria a binecuvântat salcia, să nu ajungă niciodată cărbune şi să fie adusă la biserică în fiecare an.

 
Nu trebuie să venim noi cu crenguţe la biserică şi în niciun caz nu trebuie să cumpărăm de la cei care vând crenguţe de salcie pe lângă biserici (de Florii), pentru că stâlpările de salcie se sfinţesc în biserică de către preot şi abia apoi se împart. Se aduc atunci şi flori la biserică, altarele fiind pline de parfumul primăverii. Şi aceste flori se împart la sfârşitul slujbei de Florii. Cu florile şi crenguţele de salcie sfinţite la biserică, oamenii se întorc acasă şi, după ce ating cu ele copiii, să crească mari şi frumoşi, le pun la icoane, unde se păstrează tot anul.

stâlpare = ramură verde, crenguţă înfrunzită.

 De Florii se sărbătoresc toţi cei cu nume de floare: Florin, Florea, Florica, Viorel, Viorica, Narcis, Crina, Dalia, Camelia etc. Aveţi grijă, că e post! E o sărbătoare cu peşte şi prăjituri de post!

VI. Activitatea suplimentară

Participaţi la slujba de Florii la biserica unde obişnuiţi să mergeţi. E mai aglomerat decât în alte duminici, dar gustaţi din bucuria primirii lui Hristos ca Împărat. Apoi scrieţi o scurtă compunere cu titlul „Floriile la biserica mea".

VII. Încheierea

- rugăciunea, salutul.

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova