Proiect didactic / Clasa a patra / Sfanta Cruce
SFÂNTA CRUCE, SENSUL EI SPIRITUAL
Clasa: a IV-a Disciplina: Religie Ortodoxă Subiectul (titlul lecţiei): Sfânta Cruce, sensul ei spiritual Tipul lecţiei: mixtă Durata lecţiei: 45 min. Obiective operaţionale: La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să: O1: să explice mai multe înţelesuri ale Sfintei Cruci (cel puţin patru); O2: să expună mai multe obiceiuri româneşti legate de Sfânta Cruce; O3: să motiveze cinstirea Patimilor lui Hristos, făcând legătura şi cu evenimentul Învierii Sale; O4: să memoreze rugăciunea „Cruce-n masă". Obiective formativ-educative: - să înţeleagă faptul că suferinţele Mântuitorului de pe Cruce, asumate de bună voie, au fost calea cea grea către Înviere. Strategia didactică: - mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: Caietul auxiliar, icoane, cruce. - metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, conversaţia euristică, problematizarea, expunerea. - formele de organizare a clasei: frontală, individuală. Bibliografia: Biblia, Liturgica teoretică, Dogmatica ortodoxă, Metodica predării Religiei (Opriş), Din datinile şi obiceiurile românilor, Caietul auxiliar de Religie. |
Desfăşurarea lecţiei: |
I. Moment organizatoric
|
II. Verificarea cunoştinţelor
|
III. Pregătirea pentru lecţia nouă
|
IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse - se menţionează titlul lecţiei noi; se va urmări discutarea a cât mai multe aspecte legate de semnificaţia Crucii, pentru a conştientiza importanţa închinării creştinilor în acest semn, dar şi a rostului Răstignirii Domnului pentru mântuirea oamenilor. |
V. Comunicarea noilor cunoştinţe Toţi creştinii sunt soldaţi adevăraţi, în luptă pentru mântuire. Cine trândăveşte e pierdut. Împăratul nostru e Hristos, iar tabăra duşmană e diavolul. Ne trebuie şi o armă: Crucea. Vă spun un "secret": bătălia nu este egală; noi suntem mai puternici. Dar diavolul e viclean şi încearcă să ne facă să credem că el e mai puternic decât noi şi decât Biserica lui Hristos. Să ne oprim asupra armei. Orice soldat îşi cunoaşte foarte bine arma; a făcut exerciţii cu ea, ca s-o folosească bine şi fără greşeală, a încărcat-o etc. Noi trebuie să ştim să folosim Crucea, arma creştinilor.
Semnul ei e o întretăiere dintre o linie verticală şi una orizontală. De ce? Pentru că Hristos a fost El Însuşi atât din cer (Dumnezeu), de sus, cât şi de pe pământ (Om), de jos. Prin El s-a unit cerul cu pământul: †. Apoi, prin mâinile Sale întinse şi pironite pe Cruce, El vrea să ne îmbrăţişeze pe toţi cu dragostea Sa.
Dar pe lângă sensul de lemn sfinţit de Preacuratul Sânge al lui Hristos, Crucea mai are o semnificaţie. Şi anume, ea înseamnă suferinţele pe care fiecare dintre noi le are de răbdat în această viaţă, pentru a intra în împărăţia cerurilor. „Oricine vrea să vină după Mine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze." (Matei 10, 38)
„Iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui." (Matei 10,
22)
Fiecare are o Cruce a lui. Unul are o Cruce (o suferinţă) mai mare, altul mai mică, fiecare după puterea lui. Nu trebuie să-ţi doreşti o Cruce mai mare decât cea pe care o ai, căci atunci eşti mândru, dar nici una mai mică; să ai încredere că Dumnezeu ţi-a dat exact ce ţi se potriveşte. Fiecare om e o minune. Fiecare om poate ajunge Sfânt. De aceea, trebuie să fie mulţumit cu ceea ce i-a dat Dumnezeu şi să nu caute cu invidie sau cu îngâmfare la altul: „dar lui de ce i-a dat mai mult?"
Diavolii, atunci când văd o Cruce (obiect) sau când ne facem corect semnul Crucii, sau când văd pe cineva că rabdă o suferinţă fără să murmure, se sperie şi fug. Pentru că ei atunci îşi aduc aminte de Hristos pe Cruce şi ştiu că prin Cruce Mântuitorul a scos din iad pe cei ce Îl aşteptau. Căci Crucea nu ne aminteşte nici nouă, nici lor, numai de Patimile Mântuitorului, ci mai ales de Învierea Lui. Crucea s-a făcut prilej de Înviere. Prin Cruce a venit Învierea. Ea nu a rămas un simplu obiect de tortură şi nici măcar un altar de jertfă; Crucea a devenit o cale spre viaţa veşnică, o cheie spre Rai. De aceea răbdăm şi noi necazurile și suferinţele vieţii, pentru a învia din moartea sufletească, pentru a ne apropia de Hristos.
Despre semnul Crucii mai ştim că Hristos a binecuvântat copiii şi pâinile în acest semn şi că, de aceea, preoţii şi episcopii ne binecuvintează astăzi în semnul Crucii; dar şi că se va arăta pe cer la sfârşitul lumii.
„Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau
prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?" (Romani 8, 35)
|
VI. Fixarea noilor cunoştinţe
Când s-a sfinţit lemnul Crucii? Ce însemna Crucea înainte de Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos? Ce a însemnat după aceea? De ce a ales Hristos semnul Crucii ca semn al Său, şi nu altul? Ce înseamnă să-ţi iei Crucea şi să-L urmezi pe Hristos? Cui ne asemănăm, dacă răbdăm în suferinţe şi necazuri? De ce se tem diavolii de Cruce? Ce ne-a adus Crucea? |
VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea - Rugăciune din Vrancea:
„Cruce-n masă, Cruce-n casă, Cruce-n cer, Cruce-n pământ, Cruciuliţa unde mă culc. Cruciuliţa mă păzeşte De în zi până în noapte, Până la ceasul de moarte."
Învăţaţi-o şi voi, copii, căci e foarte uşoară, frumoasă şi folositoare.
În calendarul ortodox, Ziua Crucii este pe 14 septembrie. Atunci se posteşte şi se aduc la biserică flori, cu care se împodobeşte o cruce frumoasă din lemn (metal). Dintre fructe, la ziua Crucii se aduc la sfinţit prunele. (La fiecare mare sărbătoare din vară / toamnă se aduc, pe rând, fructe la sfinţit, ca primele roade să fie închinate lui Dumnezeu şi date de pomană pentru cei morţi. Obiceiul se mai păstrează şi astăzi, mai ales la sate.) |
VIII. Evaluarea
Înţelesuri ale Crucii pentru creştini: a. __________________________________________________________ b. __________________________________________________________ c. __________________________________________________________ d. __________________________________________________________ |
IX. Activitatea suplimentară
|
X. Încheierea
|