Proiect didactic / Clasa a patra / Bogatul nemilostiv si saracul Lazar

PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV ŞI A SĂRACULUI LAZĂR

Clasa: a IV-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să povestească pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr;

O₂: să comenteze pilda, insistând asupra opoziţiei „zgârcenie" - „milostenie";

O₃: să completeze tabelul dat, referitor la pildă;

O₄: să continue povestirea cu început dat.

Obiective formativ-educative:

- să înţeleagă rostul vieţuirii pe pământ şi al trecerii timpului, ca punte spre viaţa veşnică.

Strategia didactică:

-       mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: caiet auxiliar, literatură religioasă.

-       metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, conversaţia euristică, problematizarea, povestirea, lectura religioasă.

-       formele de organizare a clasei: frontală, individuală.

Bibliografia:

- Biblia, Caietul auxiliar, Dicţionar religios, Proloagele.

Desfăşurarea lecţiei:         

I. Moment organizatoric

- salutul, rugăciunea, prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor           

- se verifică prin întrebări lecţia anterioară (Pilda talanţilor) şi se pun calificative celor interogaţi.

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- Ce se întâmplă după moarte cu cei care îşi îngroapă talanţii?

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- se prezintă şi se scrie pe tablă titlul lecţiei noi. Se va urmări prezentarea consecinţelor faptelor vieţii pământeşti pentru viaţa veşnică.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

 vison = pânză albă foarte subţire, pe care o purtau cei bogaţi.

„Lazăr" = „Dumnezeu a ajutat"; vine din limba ebraică (evreiască).

porfiră = stofă roşie foarte scumpă. Ea se vopsea cu o materie scoasă dintr-o scoică. Fiind foarte puţină în fiecare scoică, trebuia multă cheltuială şi muncă până se vopsea o haină. De aceea era foarte scumpă, încât numai  regii şi bogătaşii o purtau.

 Către fariseii iubitori de averi şi către toţi bogaţii fără de milă, a spus Hristos pilda aceasta:

„Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.

Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis:

- Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis:

- Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi  s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să nu treacă la noi. Iar el a zis:

- Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam:

- Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis:

- Nu, părinte Avraam, ci dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam:

- Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi." (Luca 16, 19-31)

„Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc." (Apocalipsă 20, 15)

Înţelesul pildei este simplu, iar învăţăturile pe care le putem scoate din ea sunt numeroase. În primul rând, vedem că nu ni se spune numele omului bogat, ci numai al săracului: Lazăr. Aceasta pentru că numele păcătoşilor se pomenesc numai pe pământ şi se scriu pe mormintele lor, iar al celor buni şi drepţi sunt cunoscute şi de îngeri în ceruri, fiind scrise în cartea vieţii.

Îngerii scriu în ceruri faptele bune ale oamenilor într-o carte numită „cartea vieţii". Şi demonii au cărţile lor, unde trec faptele rele. La Judecata de la sfârşitul lumii, aceste cărţi se vor deschide şi se vor citi. Cine nu va fi scris în cartea vieţii, va merge la iad.

Vedem, deci, că omul bogat dădea ospeţe zilnic, dar nu dădea sărmanului Lazăr nici măcar din resturile de la mese. Mulţi cred că o astfel de viaţă este fericită. Dar nu e aşa. Dacă munceşti pentru avere, nu e rău; munca ţine trupul sănătos şi îţi face mintea ageră. Dar dacă moşteneşti de la alţii o avere de-a gata, apare ispita de a fi leneş, şi cunoaştem deja urmările acestui păcat, din pilda talanţilor. Bogatul trăia în lux şi în nepăsare, pentru că îl chinuia demonul lenei şi cel al lăcomiei de averi. Inima bogatului era de piatră; dacă i-ar fi dat ceva sărmanului Lazăr, ea s-ar fi despietrit.

Nici bogăţia, nici sărăcia nu ajută cu nimic la mântuire. Dacă eşti bogat şi milostiv, te poţi mântui. Dacă eşti sărac şi nemulţumitor, nu te mântuieşti. Ştim că mulţi sunt care cerşesc fără să fie bolnavi, doar pentru că nu vor să muncească. Lazăr nu era aşa. Vedem că era bolnav: „zăcea", „plin de bube". Nu avea casă, ci stătea la poarta bogatului.

 „Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre îndulcirea noastră; să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă." (I Timotei 6, 17-19)

În faţa morţii, şi săracii, şi bogaţii sunt egali. Toţi mor. Deci a murit şi bogatul, şi săracul, dar fiecare a primit altceva pe lumea cealaltă. Lazăr a fost dus în „sânul lui Avraam", adică în Rai, la pieptul patriarhului Avraam, ca un copil ascultător la pieptul părintelui său. Iar bogatul a ajuns în iad, la plângerea şi scrâşnirea dinţilor, unde îl ardea focul. Şi ce a cerut el în iad? O picătură de apă. Dar nu a primit-o, pentru lipsa de milă pe care a avut-o în viaţă. Bogatul s-a gândit cu durere la fraţii săi, bogaţi ca şi el, care încă nu muriseră. El credea că numai un mort înviat îi mai poate convinge să se schimbe, ca să nu ajungă ca el. Bunul Avraam îi spune că e destul ca ei să creadă în Legea dată prin Moise şi în cuvintele profeţilor. Aşa ne învaţă Hristos: să nu cerem minuni deşarte pentru necredinţa noastră sau a altora.

De fapt, fraţii bogaţi au avut mai târziu şi înviaţi din morţi: pe celălalt Lazăr, prietenul lui Hristos, şi pe Hristos Însuşi. Dar şi noi, cei de azi, avem dovada Învierii lui Hristos, încât nimeni nu poate zice: „Oare există suflet?", „Oare există viaţă veşnică?".

Să ne întărim şi, dacă suntem bogaţi, să ne deschidem inimile şi pentru cei săraci, iar dacă suntem în nevoi, în boală şi suferinţă, să ne mângâiem cu gândul la „sânul lui Avraam", care ne aşteaptă, și pe unii, și pe alții.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

- Întrebări şi discuţii:

      De ce nu cunoaştem numele bogatului din pilda aceasta?

      Ce înseamnă „cartea vieţii"?

      Cum a trăit bogatul pe pământ? Dar Lazăr?

      Ce înseamnă „sânul lui Avraam"? Cine este Avraam?

      De ce păcat suferea bogatul? Cum putea el să-şi îmbuneze inima?

      Cui trebuie să dăm de pomană pentru a ne mântui?

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Să ştim mai mult!

De la Sfântul Ioan Gură de Aur: Despre milostenie

Există o meserie pe care o poate face orice bogat cu succes: milostenia. Uneltele acestei meserii sunt bunătatea şi voinţa. Să fii bun şi să vrei să dai şi altuia din puţinul tău. Iar Învăţătorul acestei meserii e Hristos: „Fiţi milostivi, ca Tatăl vostru Care este în ceruri!" (Luca 6, 36) Cu această meserie obţii cerul.

O să-mi spui că n-ai ce da altuia. Dar văduva din Evanghelie nu a dat decât doi bani şi a fost destul, pentru că era săracă. Dacă dai un colţ de pâine neagră celui flămând, căci altceva nu ai, ai împlinit meseria milosteniei. Şi primeşti Raiul. E mai bine să ştii această meserie decât să fii împărat.

Dar să nu facem milostenie din avere strânsă pe nedrept. Aceea nu e primită. „Cel care aduce jertfă din averea săracilor este ca acela care omoară pe fiu înaintea tatălui său." (Înţelepciunea lui Isus Sirah 34, 22)

- Istorioară religioasă:

Palatul

din viaţa Sfântului Apostol Toma

Sfântul Apostol Toma a ajuns la împăratul Indiei. Acesta căuta pe cineva priceput să facă palate minunate, ca să-i zidească şi lui unul. Toma, care era pescar de meserie, i-a zis împăratului că el e meşter priceput. Împăratul l-a crezut şi i-a dat mult aur, pentru construcţie. Toma a dat tot aurul la săraci.

- Mai este mult de lucru la palatul meu? a întrebat împăratul Indiei pe Sfântul Apostol.

- Numai acoperişul, înălţate împărate. Restul e gata, i-a răspuns Toma. Împăratul l-a crezut şi nu a cercetat să vadă palatul neterminat.

- Să mă chemi când va fi gata totul, i-a mai spus împăratul, şi i-a mai dat mult aur, pentru acoperiş. Toma a împărţit şi acest aur la săraci, fără să facă nici un palat. Între timp, mai mulţi oameni l-au pârât pe Toma împăratului că nu a zidit nimic, ci a dat aurul la săraci. Supărat, împăratul i-a cerut socoteală lui Toma. Dar Toma a zis:

- Ţi-am zidit, împărate, palat foarte frumos, precum am învăţat eu să lucrez, de la Marele Meşter Hristos. Dar cred că nu-ţi trebuie acum acel palat, ci când vei merge de aici.

Crezând că Toma îl ia în râs, împăratul a poruncit ca Apostolul să fie aruncat într-o groapă. Când a aflat de cele întâmplate, fratele împăratului s-a supărat de multa pierdere de aur şi a murit. Îngerul i-a luat sufletul şi l-a dus la casele din Rai, zicându-i să aleagă în care vrea să locuiască. Fratele împăratului a ales un palat deosebit de frumos. Dar îngerul i-a zis:

- Nu poţi să stai în acela, căci e al fratelui tău, împăratul; pe acela i l-a făcut Toma. Şi  s-a rugat fratele împăratului de înger să-l ducă înapoi pe pământ, să-i spună şi împăratului de frumuseţea palatului din ceruri. Îngerul a întors sufletul lui la trupul mort, încât el s-a trezit ca dintr-un somn greu. La capul lui stătea împăratul, plângând.

- Împărate, i-a zis fratele, dă-mi te rog un dar! Dăruieşte-mi palatul tău din ceruri, pe care eu tocmai ţi l-am văzut! Şi îţi dau toată averea mea! Uimit, împăratul se gândea: „Eu să am palat în ceruri!?" Atunci a scos împăratul pe Toma din groapă şi s-a aruncat la picioarele lui, cerându-i iertare. Iar fratele împăratului i-a dat şi el aur lui Toma, să-i facă şi lui un ... palat în cer.

Aşa se construiesc palatele din cer, cu milostenia făcută pe pământ!

- Obiceiuri româneşti:

Colindă despre iad (fragment)

Colo-n jos către apus,

Soare nu-i pe cer în sus;

Aici munţii varsă foc

Iară marea-i tot potop,

Colo-i peştera urâtă,

De balauri răi păzită.

Lângă poartă nu e nimeni,

Poate să intre oricine;

Dar nimeni de voie bună

Pe aicea nu se-adună ...

Aici e iadul spurcat

Pentru oameni răi gătat!

Să ferească Domnul Sfânt

De-a vedea ce-aicea sunt!

Legendă despre Rai (fragment)

În dreapta când mă uitai

Ce văzui, mă bucurai:

Văzui Raiul cel frumos

Ca soarele luminos

Şi mese întinse-n rând,

Pe ele făclii arzând.

Unde-mprejur drepţii stau

Şi bucurie gustau.

Împreună dănţuind

Şi pe Dumnezeu slăvind.

Raiul e ca şi-o grădină,

Unde-i ziua tot senină,

Şi nu-i noaptea-ntunecoasă,

Şi nu-i soartă ticăloasă.

Câmpurile înfloresc,

Iară munţii înverzesc,

Păsările dănţuiesc

Şi cei buni în veci trăiesc!

VIII. Evaluarea

- Copiaţi pe caietul de Religie tabelul de mai jos şi completaţi-l:

Cum au trăit                    Bogatul nemilostiv       Săracul Lazăr

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

În viaţa pământească:

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

După moarte:

IX. Activitatea suplimentară

- Exerciţiu:

Continuaţi povestirea de mai jos, ca şi cum aţi fi voi în locul lui Ionel:

Ionel mergea spre şcoală, mâncând dintr-un corn. În faţă i-a apărut un cerşetor bătrân, pe care el nu-l mai văzuse.

- Dă-mi şi mie, băiete, din cornul tău, că n-am mâncat de-aseară! zise încet bătrânul.

Ionel ... ... ... .

X. Încheierea

- rugăciunea, salutul.

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova