Profetul Ilie

28 Août 2008, 17:03pm

Publié par Mirela

PROFETUL ILIE

Clasa: a IV-a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Profetul Ilie

Tipul lecţiei: mixtă

Durata lecţiei: 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

O₁: să povestească viaţa Sfântului Proroc Ilie;

O₂: să definească termenii „antihrist", „idol", „Baal";

O₃: să completeze careul de cuvinte încrucişate;

O₄: să indice data sărbătoririi (corecte) a sfinţilor cunoscuţi.

Obiective formativ-educative:

- să cunoască câteva din semnele sfârşitului lumii, legate şi de Profetul Ilie.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: icoane cu Sfântul Ilie.

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, povestirea, exerciţiul, jocul didactic, problematizarea.

- formele de organizare a clasei: frontală.

Bibliografia:

- Sfânta Scriptură;

- Dicţionar religios;

- Antihristica;

- Datinile şi obiceiurile poporului român.

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric

- salutul;

- rugăciunea;

- prezenţa.

II. Verificarea cunoştinţelor

- se verifică oral lecţia despre profeţi (Profeţii. Rolul lor în Vechiul Testament).

III. Pregătirea pentru lecţia nouă

- Ce nume de profeţi (proroci) cunoaşteţi?

IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse

- Se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi: „Profetul Ilie". Vom învăţa astăzi despre profetul sărbătorit pe 20 iulie, renumit pentru tăria credinței lui în Dumnezeu.

V. Comunicarea noilor cunoştinţe

"Ilie" = "Domnul este adevăratul Dumnezeu"; "Tesviteanul" = profetul Ilie era din localitatea Tesba Galaadului.

"Izabela" = "Dumnezeu este perfecţiunea".

"Baal" = "stăpân"; zeu al naturii la fenicieni.

Demult, cu mult timp înainte să Se nască Hristos, era rege peste Israel un om pe nume Ahab, iar pe regina lui o chema Izabela. Ei nu păstraseră credinţa cea adevărată în Dumnezeu, ci se închinau idolului Baal şi zeiţei Aşera.

Pe atunci trăia prorocul Ilie Tesviteanul, un om foarte credincios, din neamul evreu. Pentru că aproape tot poporul evreu se închina la idoli, Ilie s-a rugat lui Dumnezeu să nu le mai dea de mâncare şi să fie o secetă cumplită.

- Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât numai când voi zice eu! (III Regi 17,1)

Într-adevăr, timp de trei ani şi jumătate nu a curs o picătură de ploaie prin acele locuri. Oamenii şi animalele mureau de sete şi de foame, şi nici regele nu mai avea apă. În tot acest timp, Ilie a fost hrănit de corbi trimişi de Dumnezeu de două ori pe zi, cu pâine şi carne. Iar apă a avut de la pârâul Cherit. Când a secat pârâul, Ilie a fost trimis de Dumnezeu la o văduvă, în Sarepta Sidonului. Ea nu mai avea decât o mână de făină şi puţin ulei. Din acestea a făcut o turtă profetului, chiar dacă urma să moară de foame şi ea, şi băiatul ei.

Ilie a răsplătit bunătatea ei:

- Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ! a zis el. Şi oricâtă făină scotea femeia din vas şi oricât ulei, ele se înmulţeau la loc, căci aşa răsplăteşte Dumnezeu pe cei ce primesc prorocii. (III Regi 17, 14)

Însă în acele zile fiul văduvei s-a îmbolnăvit şi a murit. Ilie s-a rugat pentru acest copil, şi el a înviat.

- Doamne, Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el! (III Regi 17, 21)

Între timp, regele Ahab căuta pe Ilie să-l omoare, crezând că din vina lui nu plouă pe pământ. Ilie a venit fără frică la el şi i-a propus ca să se vadă care este Dumnezeul cel adevărat: Cel la Care se închină el, sau Baal şi Aşera? Şi s-au adunat pe muntele Carmel 850 proroci mincinoşi de-ai lui Baal şi de-ai Aşerei, cu regele, cu popor mult şi cu Ilie. Trebuia ca cei 850 proroci să cheme pe dumnezeii lor şi aceştia să trimită foc din cer care să ardă un viţel adus ca jertfă. La fel trebuia să facă şi Ilie. Care Dumnezeu făcea aceasta, Acela era Cel adevărat, şi Lui urma să I se închine poporul.

Şi s-au rugat prorocii mincinoşi de dimineaţa până seara:

- Baale, auzi-ne! Şi nimic nu s-a întâmplat. Iar Ilie râdea de ei:

- Strigaţi mai tare, căci doar este dumnezeu! Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva, sau este în călătorie, sau poate doarme; strigaţi tare să se trezească!(III Regi 18, 27) Iar Baal cu Aşera nimic n-au făcut...

Seara a venit şi rândul lui Ilie: el a pus 12 pietre, a săpat un şanţ în jurul lor, a pus lemne pe pietre, a tăiat viţelul şi l-a pus peste lemne, iar la urmă a udat totul cu foarte multă apă. Şi apoi s-a rugat:

- Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă, Doamne, au- zi-mă acum cu foc, ca să cunoască poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. (III Regi 18, 36) Şi s-a coborât foc care a ars şi viţelul, şi lemnele, şi pietrele, şi pământul din jur, şi apa. Iar poporul a zis:

- Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu! (în evreieşte: „Eliahu! Eliahu!") Şi pe prorocii mincinoşi i-au ucis pe toţi.

Ahab şi Izabela însă au rămas să se închine tot la idoli. Ei au fost pedepsiţi de Dumnezeu atât printr-o moarte urâtă, cât şi prin fiii lor, care au fost şi ei nefericiţi. Iar pe Ilie Dumnezeu l-a mângâiat, să nu fie supărat de necredinţa poporului său. Domnul i s-a arătat lui Ilie sub formă de vânt lin şi i-a zis că au mai fost 7000 de evrei credincioşi, dar aceştia au fost în ascuns. Şi i l-a dat Dumnezeu de ucenic lui Ilie pe Elisei.

Iar când a fost să plece Ilie de pe pământ s-au întâmplat multe minuni: Ilie s-a dus la apa Iordanului şi era însoţit de Elisei şi de 50 de fii de proroci. Şi Ilie a lovit cu mantia lui Iordanul şi apa s-a despărţit în două, şi ei au trecut ca pe uscat. „Şi pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul (pe Ilie de Elisei), a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer." (IV Regi 2, 11) Iar cei 50 de fii de prooroci l-au căutat timp de trei zile pe Ilie peste tot şi nu l-au găsit.

De la începutul lumii doar doi oameni n-au gustat încă moartea: unul a fost Enoh, iar al doilea a fost Ilie. Ei vor veni din nou pe pământ, la sfârşitul lumii, şi vor spune oamenilor care este adevărata credinţă, într-un timp în care lumea se va închina lui Antihrist. Atunci de-abia vor fi ucişi, dar vor învia.

"Elisei" = "Dumnezeu ajută". Elisei este sărbătorit în calendarul ortodox pe 14 iunie, iar Sfântul Ilie, pe 20 iulie.

"Enoh" = "sfinţire". Enoh avea 365 de ani când a fost răpit la cer.

VI. Fixarea noilor cunoştinţe

Să ştim mai mult!

Despre Antihrist

Cuvântul „antihrist" înseamnă „împotriva lui Hristos". Sunt mai mulţi antihrişti: toţi cei ce nu cred că Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi Om adevărat. Dar la sfârşitul lumii va fi un om, evreu, în care se va aduna toată înşelăciunea diavolească, şi care se va da drept Dumnezeu. El va vrea ca toată lumea să i se închine. Lui i se spune Antihrist. Numele lui nu-l ştim, „Antihrist" e ca o poreclă. El va face multe minuni false cu putere demonică, încât mulţi vor crede că el e dumnezeu şi i se vor închina.

Dar cei cu adevărat credincioşi nu i se vor supune, şi pe toţi aceştia el îi va omorî. Ilie şi Enoh vor da pe faţă înşelăciunile lui Antihrist, şi de aceea el îi va omorî şi pe ei. Dar Hristos îl va ucide pe Antihrist „cu Duhul gurii lui" (Apocalipsă, capitolul III). Atunci va fi sfârşitul lumii, învierea morţilor, Judecata şi Împărăţia cea fără de sfârşit.

Obiceiuri româneşti:

Sfântului Ilie i se spune în popor „Sfete Ilie", iar lui Antihrist i se spune „Antihârs".

Sfântul Ilie este considerat de români cel care tună şi dă ploaie cu piatră (grindină) în plină vară. Când tună, se spune, Sfântul Ilie aleargă cu caii în cer; când trăzneşte, Sfântul Ilie caută să trăznească vreun diavol ascuns într-un copac sau în altă parte. Românii cinstesc foarte mult pe acest sfânt; în vechime se puneau multe nume la copii de „Ilie" şi mulţi îl puneau şi ca patron al casei. Este considerat şi un mare paznic al Raiului.

Colind cu Sfântul Ilie:

La umbra de pomuţ roşu,

Vântule din Mureş bate

Este-o masă rotilată.

Dar la masă cine şade?

Şade-şi, şade Dumnezeu,

Cu toţi sfinţii lângă El.

Ilie din grai grăiră:

- Dă-mi, Doamne, ce-oi cere eu.

Dă-mi tunul şi fulgerul,

C-oi tuna şi-oi fulgera

Şi Iuda s-a spăimânta.

- Io, Ilie, ţi l-aş da,

Dar eşti pruncuţ mititel

Şi te-i spăimânta de el.

- Da' io nu m-oi spăimânta.

Este-un domn şi m-a-nvăţa.

- Când vei merge pe senin,

Tună rar, fulgeră lin;

Când vei merge pe noros,

Tună rar, fulgeră jos.

Când vei trece pe sub soare,

Tună rar, fulgeră tare.

Se crede că la sfârşitul lumii Dumnezeu va lua apa de pe pământ şi vinul, şi în loc de apă vor curge bani, şi aşa se va sătura lumea de bani şi va muri de sete. Atunci va veni şi Sfântul Ilie, şi va fi ucis. Sângele lui va fi greu, şi cum va pica pe pământ, pământul se va cutremura; şi atunci Dumnezeu va trimite foc pe tot pământul, şi-l va curăţi de păcatele oamenilor. Şi va arde şi Antihrist cu cei care i s-au supus. Şi se va face un cer nou şi un pământ nou.

De Sfântul Ilie (20 iulie) se duce la biserică un mănunchi de busuioc; acesta se poate pune apoi între haine, pentru a le feri de molii. Tot de Sfântul Ilie se mănâncă primele mere și pere coapte din an. Se dau pomeni pentru morţi.

VII. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Să ne reamintim!

În an sunt câţiva sfinţi mai mari, trecuţi cu roşu în calendar. Dintre cei despre care aţi învăţat, treceţi în dreptul lor data serbării, alegând dintre datele de mai jos:

Sfântul Ioan Botezătorul - tăierea capului	27 octombrie
Sfântul Andrei, Apostolul românilor	20 iulie
Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul	12 mai
Sfântul Calinic de la Cernica	11 aprilie
Sfânta Filofteia	14 octombrie
Sfânta Parascheva	7 decembrie
Sfântul Ioan Valahul	30 noiembrie
Sfântul Iosif de la Partoş	29 august
Sfântul Dimitrie cel Nou	15 septembrie