Predica de pe Munte

16 Août 2008, 12:50pm

Publié par Mirela

PREDICA DE PE MUNTE. TATĂL NOSTRU.
POSTUL SI MILOSTENIA

Clasa: a III -a

Disciplina: Religie Ortodoxă

Subiectul (titlul lecţiei): Predica de pe Munte - Tatăl nostru, model de rugăciune. Postul şi milostenia.

Tipul lecţiei: transmitere / însuşire de cunoştinţe

Durata lecţiei: 2 x 45 min.

Obiective operaţionale:

La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili:

O₁: să explice fiecare verset din Rugăciunea Domnească;

O₂: să intoneze cântecul „Fie numele Domnului binecuvântat";

O₃: să dea exemple de fapte de milostenie săvârşite în ascuns;

O₄: să motiveze necesitatea facerii milosteniei în ascuns şi cea a ţinerii postului în ascuns;

O₅: să extragă ideile principale din două istorisiri religioase prezentate, vizavi de Rugăciunea Domnească.

Obiective formativ-educative:

- să rostească Rugăciunea Domnească mai des, conştienţi de însemnătatea ei şi a conţinutului ei;

- să fie modeşti în raport cu faptele bune pe care le săvârşesc în viaţă.

Strategia didactică:

- mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: icoană cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos;

- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, povestirea, lectura biblică, conversaţia euristică, problematizarea, cântecul religios, exerciţiul;

- formele de organizare a clasei: frontală.

Bibliografia:

- Biblia;

- Comentariu la Evanghelia după Matei al Sfântului Ioan Gură de Aur;

- Patericul egiptean;

- Dicţionar religios;

- Pr. Ştefan Slevoacă, „Din tezaurul Ortodoxiei".

Desfăşurarea lecţiei:

I. Moment organizatoric:

- salutul; rugăciunea „Doamne, Doamne, Ceresc Tată"; prezenţa.

II. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse:

- Se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi.

III. Transmiterea noilor cunoştinţe

- Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, atunci când trăia pe pământ, îi învăţa pe oameni prin pilde sau prin sfaturi scurte, cum învaţă un părinte pe fiii săi. De multe ori, El vorbea de pe o înălţime. El învăţa despre Dumnezeu, despre împărăţia cerurilor şi despre cum putem ajunge în ea.

Odată, fiind pe un munte, El a predicat oamenilor despre noua Sa Lege. Hristos a venit să completeze Legea lui Moise, care nu era perfectă. De exemplu, la porunca „să nu ucizi", Hristos a adăugat: „Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de osândă". Mânia e tot un fel de ucidere, dar sufletească.

Tot atunci, Domnul Hristos ne-a învăţat cum să ne rugăm. El ne-a spus: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău".

- Şi acum să explicăm această rugăciune preafrumoasă, pe care ne-a lăsat-o Mântuitorul ca model, şi pe care o spun toţi creştinii, din toate timpurile.

Tatăl nostru - Ne adresăm lui Dumnezeu cu „Tată", pentru că El ne-a creat, El ne îngrijeşte zi de zi, El ne-a înfiat. Pentru că omul fugise de la Dumnezeu şi slujea păcatului, dar Domnul ni L-a trimis pe Fiul Său, Iisus Hristos, ca să se facă Frate cu noi. Prin Botez, El ne-a făcut fii ai împărăţiei Sale. Mai mult, suntem cu toţii fraţi între noi, căci avem acelaşi Tată, pe Dumnezeu.

Singurele noastre rude nu sunt numai cele zise „de sânge", „apropiate", ci orice om poate să ne fie frate, pentru că e creat de Acelaşi Părinte. De aceea nu spunem la rugăciune „Tatăl meu...", ci spunem „Tatăl nostru"!

Sfinţească-se numele Tău - Înseamnă „să se preamărească numele Tău de către toţi oamenii şi de toată făptura". Noi, creştinii, suntem „vase" de sfinţenie. Dacă noi devenim cu adevărat Sfinţi, este cinstit Dumnezeu prin noi. Adică noi ne facem ca nişte oglinzi, prin care se vede chipul lui Hristos.

Aşa spunea Sfântul Apostol Pavel, că nu mai trăieşte el, ci Hristos în el. La fel trebuie să ajungem şi noi. Orice om, fie el negru sau alb, bogat sau sărac, mare sau mic, român sau străin poate ajunge sfânt...

Vie împărăţia Ta - Îi cerem lui Dumnezeu să vină împărăţia Sa cea strălucitoare. Astfel, cerem ca Dumnezeu să vină să locuiască în inima noastră, ca într-o mică iesle, ca atunci când S-a născut Hristos în ieslea cea săracă.

Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ -Ne rugăm să împlinim voia lui Dumnezeu, iar nu voia noastră sau voia diavolului, care ne îndeamnă la păcat. Noi credem de multe ori în noroc (care este un idol) sau în soartă, şi nu ne dăm seama că Dumnezeu veghează asupra noastră în fiecare clipă, că ştie când cade fiecare fir de păr din capul nostru şi că toate care ni se întâmplă de-a lungul vieţii sunt trimise de El spre binele nostru.

Omul se înşeală, crede că poate fi fericit fără Dumnezeu, făcând numai ceea ce-i place. Dar Hristos ne-a arătat prin Crucea Sa că nu putem face în viaţă numai ce vrem noi şi apoi să ne mântuim.

Îngerii şi Sfinţii fac voia lui Dumnezeu în cer şi pe pământ.

Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi - Prin aceasta cerem de la Dumnezeu trei lucruri: în primul rând, prin „pâine" îi cerem hrana noastră cea de multe feluri. Şi noi muncim pentru ea, dar Dumnezeu ne ajută, ne dă soare, ploaie, spor şi multe altele. Cerem hrana pentru astăzi, nu pentru mâine, pentru că nu ne facem planuri: putem noi şti când ne vine ceasul morţii? Dar şi ca să nu ne facem griji nefolositoare sau să ne apuce lăcomia.

Tot „pâine" înseamnă şi cuvântul lui Dumnezeu. Noi nu avem numai trup, ci şi suflet. Pentru suflet e nevoie de adevăr. El se află în Sfânta Scriptură, în scrierile Sfinţilor, în poruncile lui Dumnezeu şi ale Bisericii Sale, în slujbele Bisericii.

„Pâinea" e şi Sfânta Împărtăşanie, Trupul şi Sângele lui Hristos, o mâncare dumnezeiască, care ne ajută să ne sfinţim, care ne dă puteri în lupta cu puterile necurate. „Eu sunt Pâinea vie care s-a pogorât din cer" ne spune Mântuitorul. Deci primim o Pâine vie la Împărtăşanie, vine Hristos şi locuieşte în noi. E o Taină!

Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri - Toţi avem păcate, toţi avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu să ne ierte, trebuie şi noi să iertăm şi să uităm dacă cineva ne greşeşte cu ceva. Degeaba facem chiar şi minuni, dacă nu ne iubim fraţii, adică pe toţi cei din jurul nostru. Iisus i-a iertat pe cei care L-au răstignit.

Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău - Orice om are ispite, adică gânduri de ademenire la păcat din partea diavolului. Sunt şi încercări care ne vin de la Dumnezeu, spre întărirea credinţei, cum a fost cea cu Avraam şi Isaac. Fără ispite, nimeni nu se poate mântui.

Metalul, ca să strălucească, este şlefuit. La fel şi creştinul, ca să arate ceea ce are bun în el, trebuie să treacă prin încercări. Dar cerem lui Dumnezeu ca probele prin care trebuie să trecem să nu fie peste puterile noastre şi să nu fim lăsaţi singuri, ci să fie şi El cu noi la vreme de încercare. Deci cerem ca Dumnezeu să fie cu noi în orice împrejurare!

- Pe lângă Rugăciunea Domnească, Hristos a mai vorbit despre post şi milostenie. Despre amândouă a spus că se fac în ascuns de oameni, iar Tatăl, Care vede în ascuns, va răsplăti celor ce le fac.

Se completează cunoştinţele despre Predica de pe Munte prin lecturi selective din Evanghelia după Matei, cap. V-VII.

IV. Fixarea noilor cunoştinţe

- 1. Întrebări şi discuţii:

Unde îi plăcea lui Hristos să înveţe?

Ce rugăciune ne-a învăţat Domnul nostru Iisus Hristos?

Explicaţi Rugăciunea Domnească.

Ce ne-a spus Hristos despre post şi milostenie?

- 2. Cântec religios: „Fie numele Domnului binecuvântat".

- 3. Discuţie liberă:

Cum se poate face milostenie în ascuns? Iată câteva exemple:

- Ionel trece pe lângă un puişor căzut într-o băltoacă. El îl scoate de acolo. Nu e nimeni în jur care să-i spună „bravo".

- Vecina Anei vine de la piaţă cu mâinile pline de sacoşe. Ana îi deschide uşa de la bloc, de la lift, şi le închide după ea. Nu e alt vecin să o vadă şi să spună: „ce copil binecrescut!"

- Ionel se plimbă prin parc. În faţa lui vede cum unei doamne îi cade din buzunar un portofel. Imediat, el se duce şi i-l dă femeii, care nu observase pierderea. În jur erau câţiva oameni necunoscuţi lui Ionel, care îl admiră. Dar el pleacă imediat, fără să se uite în stânga şi în dreapta, ca şi cum nu ar fi făcut nimic deosebit.

Daţi şi alte exemple de asemenea situaţii, mai ales dacă aţi observat pe alţii cum ajută pe cineva, fără să se laude nimănui.

Concluzie: În toate aceste cazuri, cu care ne putem întâlni des, este Cineva Care ne vede şi Care ştie exact tot ce am făcut: este Bunul Dumnezeu. De unde ne priveşte? De sus, din cer? Nu, de mai aproape, din inima noastră.

Formulaţi şi alte concluzii posibile ale discuţiei despre milostenia în ascuns.

V. Aprecierea, asocierea, generalizarea

- Istorisiri religioase:

Facă-se voia Ta

după Preot Ştefan Slevoacă

Într-o mănăstire era un călugăr care avea darul facerii de minuni, încât vindeca pe bolnavi când îi atingeau haina. Mai marele călugărilor din mănăstire (stareţul) l-a întrebat într-o zi:

- Cu ce putere faci asemenea minuni?

- Nu ştiu, răspunse călugărul. Nu postesc mai mult decât ceilalţi, nu mă rog mai mult... Dar orice mi se întâmplă, nu mă neliniştesc. Şi când vin bucurii, şi când vin necazuri, mă port cu aceeaşi linişte. M-am încredinţat de mult în mâinile lui Dumnezeu şi le primesc pe toate cu aceeaşi mulţumire.

Stareţul îşi dădu seama că acest lucru îl transformase pe călugăr în făcător de minuni.

Şi nu ne duce pe noi în ispită

Odată, a venit la un bătrân din pustiul Egiptului un călugăr şi i-a zis:

- Părinte, sunt foarte muncit de ispite: tot felul de închipuiri rele îmi vin în minte şi mă tulbură. Ce să fac ca să scap de ele?

Bătrânul îi răspunse:

- Fiule, vino cu mine afară. Întinde-ţi braţele şi prinde vântul!

- Nu pot, părinte, şi nimeni nu poate face asta, îi spuse călugărul.

- Vezi, fiule, aşa cum nu poţi stăpâni aerul şi vântul, la fel nu poţi scăpa de ispitele diavolului şi de gândurile cele rele. Dar tu trebuie să te împotriveşti lor şi să nu le împlineşti. (după Pateric)

Formulaţi ideile principale care se desprind din povestirile de mai sus.

VI. Activitatea suplimentară

Exerciţiu: a. Completaţi spaţiile libere, alegând cuvintele potrivite, din coloana alăturată:

Rugăciunea ... ... ... este „Tatăl nostru".	Dumnezeu
Postul se face în ... ... ... .	greşiţilor
Voia lui ... ... ... este cea mai bună.	Domnească
Ionel este frate cu ... ... ... .	post
Dumnezeu vede milostenia din ... ... ... noastră.	ascuns
Trebuie şi noi să iertăm ... ... ... noştri.	noi
	inima
	fapte

b. Căutaţi în Biblie toată Predica de pe Munte şi lecturaţi-o. Alegeţi partea care v-a impresionat şi citiţi-o în faţa clasei (Evanghelia după Matei, capitolele V - VII).

VII. Încheierea

- Aprecieri şi evidenţieri ale elevilor care au dat cele mai multe răspunsuri la oră.

- Rugăciunea Domnească.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova