Pe valuri de colinde

Pe valuri de colinde

Se sparge marea-n inimi,
Prin valuri clipocinde,
Iar lauda mulţimii
Se frânge în colinde.

Când perla rugăciunii,
Adusă-n valul spumii,
Atrage serafimii,
Se naşte Pruncul Mumii.

Se naşte-n hău de suflet,
Împuns de plâns şi caină,
Un Prunc fără de scâncet,
Primit prin Sfânta Taină.

Iisuse, nu Te duce
Din peştera săracă,
De pleci Tu, viaţa-mi curge
Prea strepezită, seacă...

Ci umple cu lumina
Tăcerii Tale sfinte
Şi inima-mi, străina,
Şi nesupusa-mi minte.

Ecoul colindării
Puterilor din ceruri
Desface încântării
Petalele-n peneluri.

Biserica din mine
Timid, uşa-Ţi deschide,
Cu candelele pline
De lacrimi scânteinde.

Şi plâng de bucuria
Născării fără seamăn:
E Pruncul cu Maria,
Blânda Fecioară - Mamă.

Nu-s crai, păstor sau înger,
Nu-s Iosif sau vreo rudă,
Dar cu iuţeli de fulger
Înalţ o rugă mută:

Nu lepăda din mine
Al harului Tău picur,
Nu vreau, fără de Tine
Să mă simt iarăşi singur!

Voioşi vin vestitorii,
Sfânta pace se-ntinde
Pe-ntreg cuprinsul zării:
Pe valuri de colinde...

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova