Liturghie de vara

Liturghie de vară

Și copacii ascultă cu sfințenie ecteniile,

Ei, bătrâni monahi statorniciți prin rădăcinile timpului.

Cu coroana plecată, de jur-împrejurul mănăstirii,

Copacii sunt mult mai răbdători decât oamenii,

Mai smeriți și mai evlavioși.

Simultan, ei își oferă umbra

Acelor câțiva prezenți la Liturghie, pe zăpușeală.

Impresionați de măreția și de foșnetul pădurii

Oamenii se roagă lângă altarul de vară,

Sfioși.

Dumnezeu primește cântările slujbei

Alături de zumzetul gâzelor fericite din poiană,

De glasul neauzit al copacilor

Și de tresărirea ierbii ce stă cuminte tunsă,

Cu câte o floricică rămasă.

Atunci tu, răcorit și binecuvântat, la sfârșit te întrebi:

În câte limbi s-a ținut Liturghia aceasta?

(de Mirela Șova)