Pana

Pana

de Mirela Șova

când cocorului

i-a căzut o Pană

nu era de tristețe,

nici vorbă de rană,

el voia să spună

cu țipătul scurt

un cocoresc: - Bună,

revin în curând.

Când urma cocorului

Din ceruri s-a șters

Am rămas cu Pana

Să pot scrie-un vers.

De n-am putea zbura,

De n-am putea iubi,

Ce-ar mai fi?

Nici măcar cenușa

Nu și-ar reaminti

C-aici mai sunt oameni

Ce-așteaptă o zi.

Cu Pana în mână

Am plâns în sfârșit.