Povestire: Taci si rabda!

Taci și rabdă!

(povestire)

Într-o biserică din Rusia, preotul și diaconul se urau mult și se certau mai mereu. Să nu vi se pară ciudat, frați și surori, că și fețele duhovnicești pot uneori să se certe! Ei susțin cetatea duhovnicească – Biserica -, de aceea diavolul îi atacă și mai înverșunat! Atât de mult s-au învrăjbit preotul cu diaconul și până la o asemenea ură au ajuns, că nu mai puteau să se vadă unul pe celălalt. Viața lor devenise otrăvită. În cele din urmă, nemaiputând să trăiască în acel iad, preotul a mers la un schimnic sfânt, să se sfătuiască cu el.

I-a povestit acestuia tot: cum că pentru cel mai mic lucru se certa cu diaconul, cum ura lor creștea pe zi ce trecea, cum diaconul, deși mai tânăr, nu-l respecta, cum, la rândul său, nu mai putea să-l vadă în fața ochilor și cum își pusese în gând chiar să se retragă din acea parohie.

- Ce mă sfătuiți? l-a întrebat în cele din urmă preotul.

Schimnicul sfânt i-a dat cea mai dreaptă, dar și cea mai grea “rețetă” de îndeplinit:

- Taci și rabdă! Rabdă până la sfârșit. Și Dumnezeu te va ajuta să-l întorci și să-l câștigi pe fratele tău.

Preotul a hotărât să încerce și acest de pe urmă mijloc de împăcare.

Cum s-a înapoiat, s-a întâmplat să aibă nevoie de ajutorul diaconului.

- Dă-mi crucea, l-a rugat el cu blândețe.

- Ia-ți-o! i-a răspuns iritat diaconul. Nu sunt sluga ta!

Preotul, fără să spună un cuvânt, a mers și a luat-o singur. Diaconul s-a minunat că nu au urmat insultele și jignirile obișnuite în astfel de cazuri...

Altă dată, când slujeau, diaconul a găsit din nou motiv de ceartă cu preotul, însă acesta a răbdat totul cu blândețe. Situația aceasta s-a repetat și a durat multă vreme... Preotul a răbdat toate și, în cele din urmă, diaconul a început să-și vină în fire și să se rușineze de purtarea sa. “Cât de rău sunt”, s-a gândit el. Eu sunt doar un diacon și îl chinui pe preot. El e mai mare decât mine și totuși nu se ceartă cu mine, ci mă rabdă. Voi merge și-i voi cere iertare pentru toate!

Cât de surprins și de bucuros a fost răbdătorul preot...

Iar de atunci, pe cât de mult se urau înainte, cu atât mai mult s-au iubit, ca frații.

(după o povestire rusească extrasă din “Vrajbă și împăcare”, Arhim. Serafim Alexiev, Editura Sofia, 2006)