Jurnal poetic - 20 martie 2010 - Pr. Dumitru Lazar Tabra

M-am născut la sat

M-am nãscut la sat

Ziua pe-nserat,

Înspre sfânt-Ilie,

Şi-aş vrea sã se ştie.

Cã nu spun minciuni:

Oamenii-s toţi buni

Şi în satul meu

Stã şi Dumnezeu.

Şi-o spun cu dreptate:

Raiul jumãtate

Şi cerul curat

Sunt la mine-n sat.

Şi searã de searã

Îngerii coboarã,

La toţi sã le spunã:

Creştini, noapte bunã!

Satul i-o splendoare,

La noi nu se moare,

Ci trec an de an

În sân la Avram.

La noi nu se-njurã,

Oamenii nu furã,

Mai degrabã dau

Din câte le au.

Copiii-s blajini,

Micii Heruvimi

Ştiu de Dumnezeu,

Cum ştiam şi eu.

Sunt ascultãtori

Şi-ori de câte ori,

Oriunde s-or duce

Ştiu sã-şi facã cruce.

Tinerii-s cuminţi

Şi vã spun, sã ştiţi

Cã nu spun minciuni

Ca Moise-s de buni.

Cei înaintaţi

Cu anii-s ca fraţi,

Se iubesc, s-adunã

Parc-ar fi de-o mumã.

Bãtrânii sunt drepţi,

Creştini, înţelepţi,

Dau învãţãturi

Din sfinte scripturi.

Oameni, de neam bun

Iacob ni-i strãbun,

Iov şi Zevedei

Sunt strãmoşii mei.

Dar, n-am terminat,

Femeile-n sat

Sunt ca nişte-albine

Aleargã spre bine.

Îşi cinstesc bãrbaţii

Sã nu fie alţii

Mai ceva ca ei,

Aşa-i dragii mei!

Totu-i ca în vis,

Ca în Paradis.

Mult am regretat

C-am plecat din sat,

De lângã pãrinţi,

Din satul cu sfinţi.

Vã spun pe cuvânt

Poate-aş fi fost sfânt.

 Autor: PR. DUMITRU LAZĂR TABRA