Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Exprimarea unei nedumeriri. Zugravind icoane putem aluneca in... iconoclasm?!

Exprimarea unei nedumeriri.
Zugrăvind icoane putem aluneca în... iconoclasm?!

 

 

 

Bucură-te, sprijin luminat al ierarhilor,

Bucură-te, Mihaile, slujitorule al Legii!

Bucură-te, bună povăţuire a călugărilor,

Bucură-te, Gavriile, înger al darului!

(din Acatistul Sfinţilor Mai-Marilor Voievozi Mihail şi Gavriil)

  

 

Într-un recent articol, intitulat „Cele două tăişuri ale cipului", părintele Savatie Baştovoi acuză pe ierarhii BOR de ... fanatism cu privire la poziţia luată faţă de „agitaţia cipului", manifestată între unii credincioşi români. Dar mai întâi, ca o primă „tăietură" a cipului, indică însuşi autorul că ar fi tocmai ideea că „cipul este pecetea proorocită în Apocalipsă şi că oricine va accepta un paşaport cu cip va pierde harul şi se va lepăda de Hristos pentru a sluji Antihristului", idee falsă, din moment ce părintele Efrem din Arizona a infirmat-o, recent...

Ei bine, ar fi fost interesant pentru noi ca să se explice mai multe despre această "primă tăietură" şi despre motivele pentru care o idee recunoscută acum drept falsă a prins atât de repede mai cu seamă între creştinii uşor impresionabili. (Să fie şi datorită faptului că au fost cumva pregătiţi prin cărţi pseudo-ştiinţifice şi cu explicaţii "teologice" despre semnele apocaliptice şi despre "diabolicitatea" celor care stăpânesc tehnologia la vârf?)


Apoi, dacă părintele Efrem nu dădea acel mesaj pentru români (în care sunt vestite alte calamităţi, dar pentru mai încolo), rămânea valabilă ideea „diabolicităţii" cipului şi a celor ce „ne impun" noile tipuri de paşapoarte? Până la urmă, după proorocirile cui să ne luăm?


BOR, prin ierarhii săi, prin mesajele pe care le-a dat, ne-a îndemnat tocmai la linişte, ascultare, credinţă vie în Dumnezeu şi alungarea tulburărilor sufleteşti produse de păcat. Nu a îndemnat spre ceva contrar spiritului Ortodoxiei. Ei nu au „lovit" în credincioşi, ci au atras atenţia că o atitudine panicardă nu are legătură nici cu Postul Mare în care ne aflăm, ca urcuş spre Înviere, nici cu realitatea.


Prezentăm mai jos câteva extrase din declaraţiile oficiale şi din câteva articole care reflectă poziţia Biroului de Presă al Patriarhiei Române, în „marea problemă" care s-a iscat în rândul credincioşilor (cu linkuri spre citirea completă a declaraţiilor, pentru a nu fi interpretaţi că voim să dăm o prezentare trunchiată a lor):

 

„Văzând tulburarea provocată de opiniile confuze şi contradictorii cu privire la noile paşapoarte biometrice, Sfântul Sinod îndeamnă clerul, monahii şi credincioşii să rămână statornici în credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului şi al morţii, să sporească în rugăciune şi fapte bune, vieţuind creştineşte în familie, mânăstire şi societate, fără a răspândi panică şi îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare. Astfel, Dumnezeu ne va lumina, ne va apăra de tot răul şi ne va ajuta să săvârşim binele." (din Comunicatul Sfântului Sinod, din 25 februarie 2009. Iar pentru comunicatul în întregime - http://www.basilica.ro/ro/stiri/sfantul_sinod_solicita_alternativa_la_pasapoartele_biometrice.html).

 

„Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române - conform hotărârii 638/2009, adoptată în unanimitate în şedinţa de lucru din 25 februarie 2009 - a lăsat libertatea credincioşilor ortodocşi români de a opta între noul tip de paşaport biometric şi unul simplu temporar. În acest sens, ca organism executiv al Sfântului Sinod, Patriarhia Română a intervenit deja la cele două Camere ale Parlamentului pentru includerea între prevederile eliberării unui paşaport simplu temporar şi motive de conştiinţă sau religioase.

   Prin urmare, Patriarhia Română nu sprijină iniţiative răzleţe particulare şi de grup fără consultarea şi binecuvântarea ierarhului locului şi se delimitează de manifestările unor grupuri de presiune care - sub pretextul apărării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti - au atitudini totalitare şi încearcă să impună dictatura propriilor convingeri asupra majorităţii opiniei publice.

   Mai mult, aceste grupuri se arată incapabile să respecte hotărârile Sfântului Sinod care, deodată cu obligaţia de a apăra credinţa ortodoxă şi demnitatea umană, are şi datoria de a fi un factor al păcii sociale."
(continuarea comunicatului din 9 martie 2009 aici -
http://www.lacasuriortodoxe.com/article-28820363.html)

  

„Dumnezeu este Creatorul tuturor şi pe toate le-a făcut foarte bune (Fac. 1, 31), astfel că nu există un lucru spurcat sau rău în natura lui, ci doar în modul în care este perceput sau folosit, fiind bun sau rău în funcţie de cât de mult ajută pe om în urcuşul său spre desăvârşire. Deci nu cel ce are cifra 666 pe documentul de identitate este malefic, ci cel care se supune păcatului, iar unul dintre cele mai mari păcate este cel al neascultării de Biserică, Trupul tainic al Domnului nostru Iisus Hristos, sau cel al dezbinării. (...)

Nu suntem într-o luptă cu ceilalţi, ci cu noi înşine. Asa cum Iisus Hristos nu a venit ca să îndemne la revoltă sau să-i conduca pe evrei la luptă ca un „Împărat al războiului", a suferit patimile şi moartea în tăcere şi smerenie, îndemnându-i pe apostoli la răbdare şi rugăciune, tot astfel şi Biserica Ortodoxă Română a sfătuit la pace şi la dragoste, considerând că mai de folos este omului să caute Împărăţia lui Dumnezeu, decât să se dea curs uneltirilor sau ispitirilor unor rătăciţi: Văzând tulburarea provocată de opiniile confuze şi contradictorii cu privire la noile paşapoarte biometrice, Sfântul Sinod îndeamnă clerul, monahii şi credincioşii să rămână statornici în credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului şi al morţii, să sporească în rugăciune şi fapte bune, vieţuind creştineşte în familie, mânăstire şi societate, fără a răspândi panică şi îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare. Astfel, Dumnezeu ne va lumina, ne va apăra de tot răul şi ne va ajuta să săvârşim binele. Deci, să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine (Ioan 14, 1)." Diac. Dumitru - Ionuţ Popescu (Biroul de Presa al Patriarhiei) (articol din 15 martie, continuarea - http://www.lacasuriortodoxe.com/article-29068364.html.)

 

„Ca atare, Biserica acţionează în societate pe baza principiilor sale teologice, spirituale şi morale, fără a se substitui însă instituţiilor Statului de Drept (Preşedinţie, Parlament, Guvern), întrucât are permanent în vedere distincţia sferelor de competenţă şi responsabilitate, chiar şi atunci când acceptă cooperarea cu aceste instituţii pentru binele societăţii.

   Aşadar, Biserica nu trebuie folosită ca opozant, alternativă sau substitut al Statului de Drept ori ca suport al unor grupări cu orientări ideologice nedeclarate.

   Întrucât se conduce după propriile principii în relaţiile cu Statul şi Societatea, Biserica Ortodoxă Română nu reacţionează automat şi fără discernământ la presiunile şi manifestaţiile stradale ale unor asociaţii şi organizaţii, care - fără o consultare prealabilă cu Patriarhia Română - folosesc Dealul Mitropoliei ca loc de desfăşurare a mişcărilor protestatare, uitând că Biserica are menirea de a fi, în primul rând, un factor al păcii sociale." (comunicat din 30 martie; pentru citirea integrală - http://www.lacasuriortodoxe.com/article-29661195.html)

 

„Apelurile la lupta în stil kamikaze - cum ar fi cel al Părintelui Iustin Pârvu: să te duci creştine ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! - nu pot zidi sufleteşte şi nu sunt utile pentru mântuirea noastră." (pentru continuarea articolului, din 3 aprilie, http://www.lacasuriortodoxe.com/article-29834106.html, Diac. Dumitru - Ionuţ Popescu)


Uimirea noastră, de credincios ortodox care ascultă de hotărârile Sfântului Sinod al BOR, este cum de s-a îndrăznit ca, pe diferite site-uri zise ortodoxe, dar şi în cadrul unor întruniri, conferinţe, mitinguri unde au participat şi mulţi creştini ortodocşi, să se manifeste atâta ură şi neobrăzare la adresa Sfântului Sinod, pe nedrept şi făţiş. Se uită toate sfaturile Sfinţilor din vechime sau mai recenţi, care ne învaţă despre cinstirea preoţilor şi a episcopilor? Se uită învăţătura Bisericii noastre? Cine ne autorizează pe noi, simplii credincioşi, să arătăm cu degetul spre... ierarhii noştri, prin care ne vine harul, de la Dumnezeu? Suntem noi fără de pată, ca să putem arunca sau a schiţa măcar gestul... cu vreo piatră? Este îndatorirea noastră să facem asta? Ferească-ne Dumnezeu. Indignarea celor tulburaţi de "problema" cipului s-a manifestat într-o singură direcţie: cum să îndrăznească cineva să spună ceva de Părintele Iustin Pârvu. Dar de Sfântul Sinod e mai frumos şi mai ... acceptabil să se ia cineva?

 

Iată un comentariu al unei creştine, de pe un site ortodox...

„Către părintele Justin Pârvu

Sărut mâna, Părinte Justin,

Ca şi pe alţii, şi pe mine m-a tulburat scrisoarea pe care aţi comunicat-o prin internet şi aş vrea să vă spun care este poziţia mea personală în problemele pe care ea le ridică. Ştiu că demersul meu pare o lipsă de smerenie. In fond, cine sunt eu? O femeie oarecare, dar însemnată la Botez, prin rugăciunea preotului care a săvârşit această taină, cu pecetea darului Duhului Sfânt. Probabil că s-a rugat asemenea bătrânului preot care mi-a botezat copiii şi era atât de concentrat când, cu mir sfânt, desena pe mădularele micuţe semnul Crucii. Nu cred că înscrierea amprentelor mele pe un document de identitate emis de Stat poate să mă pecetluiască cu un alt semn decât acela pe care l-am primit la botez. Nu am de ce să protestez împotriva unor norme de stat, pentru că Iisus m-a învăţat să-i dau Cezarului ce este al Cezarului, încercând să-i dau lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, - sufletul meu, fiinţa mea.Vă rog, părinte Justin, lăsaţi grija Cezarului în seama Cezarului şi dumneavoastră rugaţi-vă pentru sufletul meu.
Nu ne tulburaţi, nu provocaţi asupra creştinilor injuriile celor care se cred mai deştepţi. Sunteţi unul dintre cei zece drepţi pe care noi îi avem şi pe care Sodoma şi Gomora nu i-au avut. Nu în satele cu discoteci, în care atâţia capi de familie se îmbată după apusul soarelui, vom construi fortăreţele credinţei noastre. Pentru că pe trupurile noastre s-a pus pecetea darului Duhului Sfânt, rugaţi-vă să construim aceste fortăreţe în sufletele noastre. Rugaţi-vă, părinte Justin, pentru că Iisus în prima predică a spus "voi să vă rugaţi aşa", iar prima parte a rugăciunii se referă la buna întocmire a lumii: "Precum în cer, aşa şi pe pământ". In oraşul acesta, de care dumneavoastră aveţi frică, în 21 decembrie 1989 au murit tineri spunând "Tatăl nostru".
Sunteţi un mare duhovnic. Lucrând cu oamenii, nu-i sfătuiţi să ducă la îndeplinire ruga martirilor noştri, pentru a-şi păstra neştearsă pecetea darului Duhului Sfânt? Nu un semn de pe paşaport, ci sminteala este pericolul nostru. Rugaţi-vă pentru mine, părinte. De aceasta avem nevoie.
Ileana Toma"

 

Nu ştiu dacă este nevoie acum să ne „luptăm" în citate şi în aduceri aminte. Să readucem în lumină sfaturile Sfinţilor, despre cinstirea feţelor bisericeşti? Sau ne vom lăsa orbiţi să credem că ACUM e momentul în care..., conform unor profeţii, preoţii caută doar câştig şi haine făloase, că doar se auresc bisericile şi se repictează, fără să mai existe trăirea religioasă? Însă miile de contra-exemple care există, de regulă în tăcerea modestiei, a preoţilor şi a ierarhilor care se jertfesc realmente pentru turma păstorită, acestea e de mirare că sunt uitate. Sau restaurarea unor biserici şi mânăstiri e „semn limpede" al apropierii sfârşitului, nu al evlaviei pentru lăcaşurile de cult?!

 

De aceea voi încheia exprimarea nedumeririi mele cu un pasaj de la Sfântul Ioan-Iacob Românul-Hozevitul (1913-1930), pe care nu a fost nevoie să-l caut, pentru că asemenea îndemnuri de supunere faţă de stăpâniri (câtă vreme nu ne obligă în mod real să ne închinăm la... idoli) şi faţă de ierarhia Bisericii noastre se întâlnesc la tot pasul în Tradiţia Ortodoxă:

 

„Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi", zice Domnul, şi iarăşi: „Cu ce măsură veţi da, cu aceea veţi şi lua", iar noi judecăm cu asprime pe alţii şi aşteptăm de la Dumnezeu milă. De multe ori osândim pe alţii fără să fim siguri dacă sunt vinovaţi sau nu. Dar ceea ce vatămă mai mult este că judecăm şi clevetim fără înconjur pe slujitorii Sfântului Altar, de care nu se cade a ne atinge. Păcatele şi neputinţele clericilor nu se cade să le scoatem la arătare, căci prin asta răcim evlavia celor mulţi şi dăm mai multă pricină necredincioşilor şi răutăţilor ca să ponegrească dreapta credinţă.

Clericii sunt şi ei oameni neputincioşi, care şi ei au ieşit din aceeaşi plămădeală a lumii. Ei n-au pogorât din cer şi nici n-au crescut împreună cu îngerii. Lumea de azi i-a odrăslit, în lumea asta deşartă au crescut şi în şcoala lumii au învăţat. Iar după ce au intrat în slujba Altarului, lumea tot nu-i lasă în pace. Viermele lumii este astăzi mai iute şi mai stricător ca altădată. El pătrunde ca şi vântul cel rău în toate părţile. Născocirile noi duc stricăciunea la urechea tuturor atât la sate, cât şi la mânăstiri. Vântul stricăciunii călătoreşte iute ca fulgerul. Cele ce se lucrează sau se vorbesc la marginea pământului în câteva clipe se fac cunoscute şi de copiii cei mici. Şi după cum merg veştile, aşa merge şi stricăciunea."

 

Cu tot respectul, părinte Savatie, păstorii nu trebuie să cânte pe placul turmei..., ci pe placul lui Hristos! 

 

 

 
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article