Fisa suplimentara - La aparitia crestinismului

24 Novembre 2008, 15:00pm

Publié par Mirela

La apariția creștinismului

„Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege". (Galateni IV, 4) Domnul nostru Iisus Hristos nu a venit pe pământ imediat după ce Adam şi Eva au păcătuit, ci după mai multe mii de ani, când S-a născut din Fecioara Maria, fără de tată pământesc. El a venit la „plinirea vremii", adică atunci când s-a împlinit vremea venirii Lui.

Dumnezeu face totul cu mare înţelepciune şi dragoste de oameni. Hristos ar fi putut să Se întrupeze imediat după ce primii oameni au căzut în păcat şi să-i mântuiască. Dar acest lucru nu era folositor. Oamenii nu-şi dăduseră seama ce mare greşeală făcuseră când Îl părăsiseră pe Dumnezeu şi de aceea nici nu-şi doreau cu tot sufletul mântuirea. Omul a căzut liber în păcat; liber trebuia să dorească să se mântuiască. Hristos nu ne-a forţat, prin atotputernicia Sa. Dumnezeu nu face binele celor care nu-l doresc.

Imediat după ce Adam şi Eva au fost alungaţi din Rai, Dumnezeu nu i-a lăsat fără speranţă, ci le-a promis că va trimite un Mântuitor, care să le redea ce au pierdut. Adam şi Eva au spus acest lucru tuturor copiilor lor, şi aceştia urmaşilor, încât toate neamurile au ştiut că va veni Mesia. Dar ei nu ştiau când, unde, cum va veni şi Cine va fi Mântuitorul.

Cunoscând Dumnezeu dinainte că oamenii vor căuta mai mult să se închine la pietre, la soare, la animale şi chiar la diavoli decât Lui, Şi-a ales un popor dintre toate, care să se închine numai Lui. Acesta a fost poporul evreu, care are ca părinţi pe Avraam, Isaac şi Iacov. Cu acest popor, Dumnezeu a vorbit prin profeţi; lor le-a dat Legea prin Moise şi le-a înnoit promisiunea că va veni Mântuitorul. Mai mult: prin profeţi, Dumnezeu le-a vestit evreilor când, unde şi din ce neam va veni, chiar şi ce va face Mesia. Evreii, mai ales cei plecaţi din ţara lor (Israel) în străinătate, au spus şi celor de alt neam despre profeţii, încât şi unii dintre păgâni ştiau.

Pe de altă parte, necazurile, greutăţile, suferinţele îndurate de oameni i-au făcut pe aceştia să dorească venirea Mântuitorului.

Atunci când S-a născut Hristos, cel mai mare imperiu al lumii era Imperiul Roman. El cuprindea multe ţări, care se numeau provincii ale imperiului (Spania, Franţa, Italia, Macedonia, Grecia, Egiptul, Turcia, Israelul sunt câteva dintre aceste provincii). Israelul, care atunci se numea Palestina (Iudeea), era cucerit de către romani din anul 63 î. Hr.. Ultimii regi ai evreilor au fost: Irod cel Mare, în timpul căruia S-a născut Hristos, fiii acestuia, şi nepotul lui, Irod Agripa - cel care i-a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul. După aceşti regi, provincia Palestina a fost condusă de guvernatori romani.

Imperiul Roman era foarte bine organizat; armata romană păzea drumurile comerciale, încât peste tot domnea pacea. Graniţele din interiorul imperiului fuseseră desfiinţate, aşa că popoarele din imperiu erau amestecate. Şi religiile locuitorilor imperiului se amestecaseră. Ne amintim că fiecare cetate avea pe atunci religia ei. Când au fost cucerite cetăţile şi popoarele de către romani, aceştia au împrumutat şi din zeii la care se închinau cei cuceriţi. Se făcuse o mare învălmăşeală de zei, de idoli şi de temple închinate zeilor. De aceea, oamenii nu ştiau cui să se închine cu adevărat. Cele mai importante religii din imperiu rămăseseră cea romană şi cea greacă.

La acestea s-a adăugat cultul împăratului, adică închinarea faţă de împăratul roman ca la un zeu. În vremea naşterii lui Hristos, Împăratul Imperiului Roman era Octavian Augustus.

Pe vremea lui Hristos, situaţia oamenilor era foarte grea. Câţiva erau foarte bogaţi; alţii erau oameni liberi, săraci; iar alţii - mulţi - erau sclavi, fiind socotiţi de stăpânii lor ca nişte animale sau ca nişte unelte. Sclavii puteau fi bătuţi, chinuiţi, vânduţi, ucişi. De aceea, sclavii au fost cei care s-au bucurat cel mai mult de venirea lui Hristos. Mai erau atunci şi impozite foarte mari, prin care se îngreuna viaţa oamenilor.

Zeii cărora li se închinau păgânii erau asemănaţi cu nişte oameni care conduc lumea, fiecare zeu având o anumită putere. Zeii erau necinstiţi, ucigători, răzbunători, desfrânaţi. Oamenii care se închinau lor au devenit la fel de răi ca şi ei. Pe vremea lui Hristos trăiau mulţi oameni foarte nemiloşi, răi, ca dovadă că era mare nevoie de Dumnezeul cel adevărat. Zeii erau neputincioşi; nu puteau să facă oamenii mai buni. Oamenii se închinau lor, pentru că ei credeau că aşa vor primi de la zei belşug, putere, noroc, vitejie, pace, căsnicie fericită, înţelepciune ş.a.

Numai evreii rămăseseră credincioşi Dumnezeului adevărat şi nu se închinau zeilor. Printre evrei existau partide politice şi religioase; unul dintre ele era cel al fariseilor. Fariseii erau împotriva stăpânirii romane şi de aceea erau destul de respectaţi de popor. Alt partid era al saducheilor. Aceştia erau oameni bogaţi, care nu se împotriveau cu nimic stăpânirii romane. Ei nu credeau în înviere, în viaţa veşnică, în îngeri şi demoni şi nici în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Ei nu erau iubiţi de popor. Pe lângă farisei şi saduchei şi pe lângă evreii obişnuiţi, mai trăiau atunci şi samarinenii - populaţie formată din evrei şi din păgâni.

Poporul evreu, din cauza multiplelor stăpâniri străine, nu mai credea în venirea lui Mesia ca Mântuitor al lumii, ci ca un simplu erou care să-l elibereze din robia romană. De aceea, mulţi evrei nu L-au înţeles pe Iisus Hristos, nu L-au acceptat ca Mântuitor al întregii lumi şi L-au răstignit.

Iată că Hristos a venit când lumea nu mai putea continua fără El. Răutatea crescuse peste măsură, zeii nu mai erau crezuţi, păcatul îl înecase pe om şi sufletele strigau după Dumnezeul cel adevărat. Mai lipsea ceva pentru ca Hristos să vină: naşterea ultimului profet al Legii Vechi, a Sfântului Ioan Botezătorul, şi Maica Domnului, Fecioara care să-L nască pe Mântuitorul lumii. Fecioara Maria este cel mai bun, mai pur şi mai curat om care s-a născut vreodată pe pământ. Ea era din neam regesc (tatăl ei, Ioachim, era din neamul regelui David) şi preoţesc (mama ei, Ana, era din neamul lui Aaron), pentru ca Hristos să fie Rege şi Preot şi ca om, nu numai ca Dumnezeu.

Când toate profeţiile vechi s-au împlinit şi când strigătul de disperare al lumii s-a ridicat până la cer, atunci S-a născut Hristos, răspunzând chemării omului păcătos.

Din tabelul de mai jos, puteţi afla care erau cei mai mari zei ai romanilor şi ai grecilor, cinstiţi în Imperiul Roman pe vremea Mântuitorului:

Fișe pentru elevi, părinți, profesori

Mirela Șova

Zei greci	Zei romani
Zeus - stăpânul zeilor, zeul fulgerului, al tunetului.	Jupiter - zeul luminii, al vântului, al tunetului, al furtunii, al fulgerului; protectorul statului roman; zeul Pâinii. Stăpânul zeilor.
Hera - soţia lui Zeus, zeiţa familiei.	Juno - soţia lui Jupiter; zeiţa familiei.
Atena - zeiţa înţelepciunii şi a vitejiei.	Minerva - zeiţa înţelepciunii şi a meşteşugurilor.
Hermes - mesagerul zeilor; zeul comerţului.	Mercur - zeul comerţului.
Ares - zeul războiului.	Marte - zeul războiului.
Hefaistos - zeul meşteşugurilor.	Vulcan - zeul focului.
Dionysos - zeul viţei-de-vie.	Saturn - zeul belşugului şi al viţei-de-vie.
Demetra - zeiţa pământului şi a căsătoriei.	Vesta - zeiţa semănăturilor şi a mamelor.
Afrodita - zeiţa frumuseţii.	Venus - zeiţa frumuseţii şi a primăverii.
Alţi zei greci: Poseidon (zeul mării); Apollo (zeul artelor); Asclepios (zeul medicinei).	Alţi zei romani: Silvanus (zeul pădurilor); Flora (zeiţa înmuguririi); Fortuna (zeiţa norocului) etc.

Acestor zei li se aduceau jertfe (de animale, de fructe şi cereale). Jertfele arătau că romanii, grecii sau alţi păgâni se simţeau păcătoşi, având nevoie de iertare. Numai că mulţi nu mai credeau în puterea zeilor de a ierta păcatele şi aduceau jertfele numai ca să primească în schimb noroc etc. Aceste jertfe erau aduse, de regulă, în temple, în faţa statuii zeului respectiv (idolului). Dintre păgâni, în special grecii aveau, pe lângă credinţa în zei, şi pe cea în nemurirea sufletului şi în viaţa viitoare. Să nu uităm că şi daco-geţii, strămoşii noştri, credeau în nemurirea sufletului şi în bucuria din viaţa viitoare, înainte de a veni Hristos pe pământ.

Arătaţi care dintre propoziţiile de mai jos sunt adevărate şi care sunt false:

a) Mulţi evrei credeau că Mesia îi va elibera de sub robia romană.

b) Toate popoarele L-au aşteptat pe Hristos.

c) Saducheii credeau în învierea morţilor.

d) Păgânii se închinau la idoli, adică la demoni.

e) În preajma Întrupării lui Hristos, oamenii începuseră să nu mai creadă în zei.

f) Sfântul Ioan Botezătorul a fost ultimul prooroc al Legii Vechi.

g) Toţi fariseii L-au iubit pe Hristos.

Bibliografie consultată: Istoria Bisericească Universală, vol. I, pr. I. Rămureanu, Sfânta Scriptură.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova