Psalmii 79 - 82

Psalmul  79

Cel ce păstoreşti pe Israel,

Cel din Cer,

Cel ce falnic şezi pe heruvimi,

Vino la Efrem şi Veniamin!

Trezeşte-Te, să ne mântuieşti,

Ne păzeşti,

Te rugăm, arată-Ţi spre noi Faţa,

Pentru ca să ne dai, astfel, viaţa!

Până când, o, Doamne Dumnezeu,

Domnul meu,

Te vei supăra de rugăciune?

... Căci amestecăm lacrimi în pâine ...

Ne-ai dat vrajbă cu-ai noştri vecini,

Ce-s haini;

Şi batjocorire am primit,

Dacă Tu, pe noi, ne-ai părăsit.

Doamne al puterilor cereşti,

Îngereşti,

Te rugăm, arată-Ţi spre noi Faţa,

Pentru ca să ne dai, astfel, viaţa!

Ca pe-o vie, pe poporul Tău,

Cel evreu,

Din Egipt l-ai scos şi l-ai sădit

În pământul Tău, făgăduit.

Ai gonit, din calea lui, popoare,

Pân' la mare;

De ce dărâmat-ai gardul viei

Şi ai dat-o-n negura robiei?

Porcul cel sălbatic a stricat-o,

A mâncat-o;

Via Ta de toţi a fost culeasă,

Via Ta, răsada Ta aleasă ...

Doamne al puterilor cereşti,

Îngereşti,

Caută din cer şi cercetează

Via Ta, o binecuvintează!

Căci sădită e via de Tine,

Înspre bine;

Chiar de a fost arsă, va rodi,

Dacă Tu Te vei milostivi!

Din ea răsări-va un Bărbat

Nepătat;

Tu l-ai întărit şi s-a ivit,

Fiul Omului este numit.

De la Tine nu ne depărtăm,

Nu plecăm,

Viaţă ne vei da; Te vom slăvi,

Numele Tău îl vom preamări.

Doamne al puterilor cereşti,

Îngereşti,

Te rugăm arată-Ţi spre noi Faţa,

Pentru ca să ne dai, astfel, viaţa!

„Via" de care vorbeşte psalmul e poporul ales, cel evreu. Iar rodul ei cel mai scump este Iisus Hristos, numit şi „Fiul Omului". Din cauza necredinţei, poporul a fost în dese rânduri părăsit de Dumnezeu, adică via a fost prădată. Tot această „vie" mai înseamnă „Biserica lui Dumnezeu".

Psalmul  80

Bucuraţi-vă de Dumnezeu,

De Cel Care ne scapă mereu;

Cântaţi Dumnezeului cel mare,

Dulce, din psaltire, o cântare!

Aduceţi timpane, alăute,

Trâmbiţe şi instrumente multe,

Ca să Îi cântaţi cu bucurie:

„Ne-a izbăvit Domnul din robie!",

Când e sărbătoarea cea vestită,

De la Însuşi Domnul rânduită,

Ce ne aminteşte de ieşire

Din a Egiptului stăpânire!

Domnul s-a milostivit de noi,

Ne-a văzut munciţi şi în nevoi,

În necaz fiind, ne-a auzit,

Cu putere El ne-a izbăvit!

- Ascultă, poporul Meu iubit,

Eu sunt Domnul, Eu te-am mântuit;

Dacă Mă vei asculta pe Mine,

Nu precum popoarele străine,

Dacă tu nu vei avea alt zeu,

Decât numai Unul Dumnezeu,

Te voi umple-n veci de bunătăţi

Şi te voi feri de greutăţi!

Din Egipt te-am scos cu mână tare,

Însă tu nu Mi-ai dat ascultare;

Nu Mi-ai urmat glasul şi nici sfatul,

Căci tu ai iubit mai mult păcatul...

De ai fi umblat în drumul Meu,

Pe duşmani i-aş fi sfărâmat Eu;

Dar tu M-ai minţit şi M-ai trădat,

Deşi Eu cu grâu te-am săturat...

Eu ţi-am dat în dar miere din stâncă,

Tu Mi-ai dat mâhnire doar, adâncă.

De aceea va veni o vreme,

Când de-a Mea pedeapsă te vei teme!

Psalmul  81

La mijloc de adunare,

Venit pentru judecare,

Domnul Dumnezeu a stat

Şi pe oameni i-a-ntrebat:

- Până când veţi păsui,

Pe cei răi îi veţi feri

De pedeapsa legiuită,

Pentru fapta necinstită?

Judecaţi drept pe orfan,

Pe văduvă şi sărman;

Căci cel cu capul plecat,

Poate fi nevinovat!

Nu lăsaţi să fie ei

Doborâţi de cei mişei.

...Dar ei n-au vrut să audă;

Şi-au făcut inima surdă.

Judecătorii nedrepţi

Au rămas neînţelepţi;

De aceea, s-au stricat

Legile de judecat.

- Eu v-am numit „dumnezei",

Căci voi sunteţi fiii Mei;

Dar voi n-aţi vrut să primiţi,

Ci, ca oameni, toţi muriţi...

Scoală-Te la Judecată,

Scoală, Doamne, Te arată,

Adună popoarele,

Judecă neamurile!

În psalmul de faţă, oamenii sunt numiţi „dumnezei", pentru că aceasta e chemarea omului, ca să fie fiu al lui Dumnezeu, asemnea Lui, prin har.

Psalmul  82

Cine poate, dintre oameni,

A fi Domnului asemeni?

Doamne, nu sta deoparte,

Căci duşmanii nu-s departe!

Cei ce Te urăsc pe Tine

Rele fac, fără ruşine:

Sfat viclean au întocmit,

Contra neamului iubit:

- Veniţi să-i pierdem pe ei,

Să îi nimicim pe cei

Ce lui Israel sunt fii,

Nimeni nu-i va pomeni!

Triburile necurate

Ne atacă în cetate:

Idumei, ismaeliţi,

Agareni şi moabiţi.

Şi alţi, mulţi, ne-au năvălit,

Dar cu totul au pierit.

Fă-i ca trestia în vânt,

Alungă-i de pe pământ!

Doamne, goneşte-i cu foc,

C-au râvnit al nostru loc;

Să se umple de ocară

Şi în veci de veci să piară!

Doar aşa se va şti-n lume

Că „Domnul" e al Tău nume;

Vor vedea ei că Tu eşti

Cel ce toate stăpâneşti;

Dumnezeu biruitor,

Creator, Judecător!

Pentru a citi Psalmii următori, click aici!

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Psalmii in versuri

Mirela Șova